2.4. Impactul ambalajelor asupra mediului înconjurător

Metode de reciclare a ambalajelor

Dintre numeroasele probleme de mediu care ameninţă planeta noastră, o problemă majoră o constituie, fără nici o îndoială, deşeurile. Fiecare dintre noi, mic sau mare, aruncă zilnic gunoi sau nu, obiecte care nu ne mai servesc, care sunt goale, sparte sau uzate, printre care şi ambalaje. Serviciul de salubrizare acţionează o singură dată pe săptămână, golind gunoiul care adesea depăşeşte marginile şi le depozitează în afara oraşului, în locurile numite "gropi de gunoi". Depozitarea deşeurilor , pe lângă faptul că este un proces tehnologic destul de scump, mai prezintă un dezavantaj: poluează mediul. Soluţia nu constă în depozitarea acestora în locuri speciale, ci în colectarea selectivă şi reciclarea lor. Această metodă permite recuperarea substanţelor valoroase pentru reciclare. În general, ca urmare a lipsei de amenajări şi a exploatării deficitare, depozitele de deşeuri se numără printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact şi risc pentru mediu şi sănătatea publică.

Cele mai mari avantaje pentru mediu ale reciclării sunt legate, nu de depozitarea deşeurilor, ci de conservarea resurselor naturale, a energiei şi reducerea poluării în procesul de producţie care rezultă din folosirea materiilor prime reciclate în locul materiilor prime pure. Materialele reciclate au fost deja prelucrate o dată, astfel încât producţia, în majoritatea cazurilor, este mai curată decât procesul original. Analizele detaliate arată că aceste avantaje ecologice ale reciclării înlătură orice inconvenient ecologic secundar care rezultă din colectarea şi transportul materialelor reciclabile. 

De exemplu, s-a examinat impactul ecologic asupra ciclului de viaţă al dozelor de aluminiu, recipientelor din sticlă, ziarelor, dozelor acoperite cu inox, a sticlelor din plastic şi bidoanelor de lapte colectate în cadrul unui program aplicat unui cartier. Studiul include toate componentele reciclării: colectarea, procesarea, returnarea materialelor procesate producătorului şi remanufacturarea. Studiul compară acest impact cu cel al depozitării sau incinerării ale aceloraşi articole şi înlocuirea lor cu unele noi realizate din materiale pure. După colectarea datelor pentru toate aceste activităţi asociate reciclării, studiul a descoperit, pentru 10 categorii principale de poluare a aerului şi 8 categorii principale de poluare a apei, faptul că reciclarea zonală conduce la o reducere categorică a tuturor factorilor poluanţi. Acelaşi rezultat a fost descoperit pentru generarea de deşeuri solide, măsurate în greutate sau în volum. Cu alte cuvinte, colectarea, procesarea, transportul şi execuţia de noi produse din materiale recuperate vor conduce la mai puţini factori poluanţi ai aerului şi apei, mai puţine deşeuri solide, la folosirea unor cantităţi mai mici de materii prime în procesul de producţie. Mai mult de atât, factorii poluanţi rezultaţi din reciclare au fost considerabil mai mici decât cei din depozitare şi incinerare aproape în toate categoriile.

În domeniul reciclării se impun următoarele strategii: 

- prevenirea formării deşeurilor; 

- valorificarea deşeurilor prin optimizarea sistemelor de colectare şi triere; 

- eliminarea finală a deşeurilor care nu şi-au găsit o valorificare. 

Conceptul de reciclare cuprinde 3 categorii: 

- transformarea naturală; 

- transformarea în circuit deschis; 

- transformarea în circuit închis. 

Transformarea naturală 

Plantele realizează fotosinteza prin dioxidul de carbon absorbit de frunze cu ajutorul energiei solare şi eliberează oxigenul. Pentru a putea supravieţui, plantele transformă compuşii anorganici în proteine şi substanţe organice. Acestea sunt principalele susţinătoare ale vieţii pe Terra. Celelalte vieţuitoare îşi procură hrana şi oxigenul prin intermediul plantelor. Animalele ierbivore consumă plantele şi folosesc materia organică pentru a supravieţui. Lanţurile trofice se continuă cu o altă verigă, cea a carnivorelor care consumă animalele ierbivore. Animalele mici, insectele, bacteriile descompun copacii căzuţi, plantele şi animalele moarte în substanţe anorganice şi astfel circuitul este reluat. Ecosistemul este alcătuit din 5 componente: energie solară, materie anorganică, producători de materie organică, consumatori de materie organică, agenţi de descompunere.. 

Transformarea în circuit deschis 

Epuizarea resurselor naturale, ploile acide, încălzirea globală, distrugerea stratului de ozon, contaminarea apelor, sunt generate din afara ecosistemului. Astfel se observă că problemele apar atunci când activităţile umane crează o circulaţie artificială a substanţelor în afara ecosistemului. Transformarea în circuit deschis este posibilă atunci când mediul este capabil să accepte deşeuri pentru reciclare. Dacă deşeurile sunt acceptate de mediu nu apar probleme şi astfel de substanţe pot fi fabricate în continuare fără a cauza dezechilibru în mediu. Un exemplu este plasticul biodegradabil sau hârtia care se descompune natural. 

Transformarea în circuit închis 

Unele deşeuri provenite din activitatea umană nu se descompun natural în ecosistem, astfel s-a ajuns la concluzia că substanţele create artificial trebuie transformate artificial. Acest tip de transformare este adesea identificat ca reciclarea propriu-zisă. Substanţele care nu se pot integra în circuitul natural al ecosistemului, trebuie descărcate în afara acestuia. Dacă în primele două tipuri de transformare sarcina fiinţei umane era inexistentă sau redusă, transformarea în circuit închis necesită exclusiv preocuparea acesteia. Recuperarea deşeurilor nedegradabile este o problemă stringentă a omenirii şi în ultimul secol preocuparea pentru aceast subiect a crescut vertiginos. 

Tipuri si metode de reciclare după originea ambalajului:

● Reciclarea hârtiei

Multe materiale de împachetat, hârtie de ziar, şerveţele sunt făcute în totalitate sau în parte din fibre de hârtie reciclabile. Acelaşi tip se foloseşte din ce în ce mai mult în fabricarea hârtiei de scris şi imprimat. În afară de motivele economice, o mare importanţă pentru reciclare o reprezintă presiunea politică şi publică pentru a reduce cantitatea folosirii hârtiei care epuizează resursele naturale. Celuloza este substanţa naturală care stă la baza producerii hârtiei şi are proprietatea de realizare a legăturilor de hidrogen în timp ce se usucă şi este eliminată în soluţie apoasă. Aceasta este esenţa reciclării hârtiei, fibrele de celuloză recuperate reintră în procesul industrial al fabricării hârtiei. Echipamente sofisticate şi diferite chimicale sunt utilizate pentru a curăţa şi verifica pulpa astfel încât produsul final să fie în conformitate cu standardele de igienă şi puritate. Totuşi, aceeaşi hârtie nu poate fi reciclată de multe ori: tendinţele de transformare succesive îi scad calitatea fibrei până când are loc o deteriorare definitivă. Aşa că fibrele primare sunt pentru a menţine consistenţa şi alte caracteristici, iar procesele de reciclare pot ajuta la înlocuirea fibrelor distruse. Cu tehnologiile actuale hîrtia poate fi reciclată de cel mult patru ori. Păduri întregi ar putea fi salvate dacă am recicla mai multă hârtie. Fondul forestier al ţării noastre este încă mare, dar se poate confrunta curând cu problemele pe care le au celelalte ţări europene, generate de lipsa pădurilor. În lume sunt reciclate numai 25% din cantităţile de hârtie existente, deşi nu există cauze de ordin tehnic sau economic care să împiedice dublarea acestei cifre. Reciclând numai jumătate din hârtia folosită astăzi în lume se poate acoperi aproape 75% din necesarul de hârtie nouă salvând, în acelaşi timp 4 milioane hectare de pădure. Pentru a asigura Marii Britanii hârtia de care are nevoie în fiecare an, este necesară o pădure de mărimea Ţării Galilor. 

Dacă raportăm aceste date la nivel planetar am putea ajunge la epuizarea pădurilor într-un timp foarte scurt. Acest lucru ar modifica ireversibil regimul pluvial, ar atrage secete pe ogoare, ar distruge specii biologice şi ar duce la sporirea conţinutului de bioxid de carbon din aer. Prin reciclare sunt economisite nu numai materialele, ci se economiseşte şi energia şi se reduce poluarea. Hârtia reciclată conţine mai multe tipuri diferite de hârtie. Industria hârtiei recuperate colectează materiale din nenumărate surse, le sortează şi le grupează separat pe diferite tipuri, supunându-le unui proces tehnologic pentru a fi mai uşor de manevrat, transportat, urmând ca acestea să fie făcute pastă de lemn pentru hârtie. Sunt utilizate diferite maşini moderne pentru realizarea acestor funcţii. Hârtia ar fi mult mai scumpă dacă aceasta nu ar fi colectată şi reprelucrată. Din punctul de vedere al poluării mediului înconjurător şi al consumului de energie, hârtia reciclată este mai avantajoasă decât producţia de pastă de lemn realizată cu ajutorul metodelor chimice şi mecanice. Prelucrarea fibrelor de lemn implică garantarea reciclării hârtei, astfel încât hârtia recuperată şi produsele din lemn să se completeze reciproc, atât ecologic cât şi economic. Reciclarea industrială a hârtiei trebuie făcută în mod economic astfel că producătorul de hârtie trebuie să înţeleagă avantajele posibilităţii recuperării materialelor, apoi, industria reciclării hârtiei trebuie să acopere preţurile de colectare şi procesare a acesteia şi în final, utilizatorii industriali de produse secundare trebuie să poată realiza produse vandabile şi competitive. 

Avantajele reciclării hârtiei: 

- reducerea consumului de apă cu aproximativ 60%; 

- reducerea consumului de energie cu aproximativ 40%; 

- reducerea poluării aerului cu aproape 70%; 

- reducerea poluării apei cu circa 35%; 

- reducerea cantităţii de material lemnos exploatat. 

● Reciclarea maselor plastice 

După anul 1950 materialele plastice au devenit de mare interes, în mai puţin de zece ani producţia maselor plastice crescând foarte mult. Consumul mondial poate fi acum comparabil cu cel al metalelor neferoase. Reciclarea materialelor plastice s-a dezvoltat constant şi se realizează într-o gamă largă în multe ţări. Există încă probleme tehnice, economice şi structurale de depăşit, însă posibilităţile sunt vaste. În unele sectoare, prejudecăţile împotriva materialelor secundare rămân un obstacol important în reciclarea plasticului, dar această atitudine se schimbă rapid, odată cu luarea în considerare a protecţiei mediului. În loc să polueze apa râurilor sau suprafeţe mari de sol prin acumularea lor, PET-urile pot fi foarte uşor colectate şi reciclate. Recuperarea ambalajelor de plastic reprezintă o mare provocare, datorită în primul rând numărului mare de PET-uri (polyethylene terephthalate - este un material sofisticat de o rezistenţă mare) folosit cu foarte mare eficienţă ca recipient pentru băuturi. Avantajul reciclării ambalajelor PET este enorm, dat fiind numărul mare de sticle folosite care pot fi exploatate la un cost acceptabil. 

Colectarea materialului plastic din deşeurile menajere solide se poate realize prin două metode:

- Sortarea de către consumatori, este mai dificilă datorită numărului mare de tipuri de plastic. Pentru o sortare reuşită plasticul trebuie marcat prin diverse culori sau prin numere. 

- Sortarea diferitelor tipuri de plastic la staţiile de procesare.

● Reciclarea sticlei 

În mod uzual la fabricarea sticlei se utilizează resurse naturale prin a căror exploatare se produce o anumită degradare a mediului ambient. Sortarea sticlei în vederea reciclării se face pe culori. Fiecare sticlă de o anumită culoare se obţine într-un anumit furnal. Dacă se amestecă aceste culori se poate obţine o sticlă neclară. 

Avantajele reciclării sticlei: 

- economie foarte mare de energie, sticla reciclată se prelucrează la temperaturi mai scăzute decât materia primă; 

- fiecare creştere cu 10% a conţinutului de sticlă reciclată duce la o scădere cu circa 2% a consumului de energie; 

- reducerea poluării aerului cu 20%; 

- reducerea consumului de apă cu 50%; 

- economisirea materiilor prime şi reducerea degradării mediului prin extracţia unui număr mai mic de resurse naturale; 

- păstrarea proprietăţilor sticlei obţinute prin reciclare. 

● Reciclarea metalului 

Ambalajele metalice rezistente la coroziune şi la deformare, sunt reciclabile 100%. Proprietăţile magnetice ale acestora facilitează sortarea lor. Materialele metalice recuperate din deşeuri nu diminuează calitatea produselor obţinute ulterior. Prin recuperarea acestor deşeuri se poate realize o mare economie de resurse energetice şi financiare. În natură, în special în zonele de campare montane, se pot găsi foarte mari acumulări de cutii de conserve şi doze de băuturi. Acest metal poate fi reciclat, problema cea mai mare este colectarea lui, pentru care trebuiesc mobilizate forţe de muncă uriaşe. În Masivul Făgăraş există depozite care pot conţine chiar câteva tone de metal. 

În natură, în special în zonele de campare montane, se pot găsi foarte mari acumulări de cutii de conserve şi doze de băuturi. Acest metal poate fi reciclat, problema cea mai mare este colectarea lui, pentru care trebuiesc mobilizate forţe de muncă uriaşe. 

Avantajele acestor metode ale reciclării:

• Reciclarea elimină parţial poluarea şi conservă resursele naturale. Analize detaliate au evidenţiat faptul că aceste beneficii de mediu ale reciclării sunt cu mult mai eficiente decât orice alte acţiuni de protejare a mediului.

• Reciclarea conservă energia. Mult mai puţină energie este necesară pentru a transforma materialele reciclate în produse noi, comparativ cu a începe producţia cu materiale primare, brute. Prin reciclarea unei tone de materiale într-un program obişnuit de reciclare, sunt economisiţi cel puţin 187 $ prin realizarea de economii la electricitate, petrol, gaze naturale şi cărbune, chiar în condiţiile în care ţinem cont de consumurile datorate colectării şi transportării materialelor. 

• Reciclarea elimină costurile depozitării reziduurilor sau a incinerării lor. Costurile reciclării sunt parţial amortizate prin evitarea cheltuielilor de depozitare sau incinerare şi prin vinderea materialelor rezultate. Preţurile de depozitare variază foarte mult în funcţie de zonă, şi piaţa materialelor reciclate este într-o creştere explozivă. 

• Programele de reciclare proiectate adecvat şi implementate complet pot fi deplin competitive cu depozitarea sau incinerarea reziduurilor. În prezent sunt disponibile numeroase tehnici de eficientizare a reciclării, unele din ele fiind în curs de testare şi implementare 

• Reciclarea crează noi locuri de muncă şi creşte competitivitatea industriei. Reciclarea oferă industriei resurse mai ieftine, avantaje economice pe termen lung care se translatează în valoare pentru consumatorii ce cheltuiesc mai putin pe produse si ambalaje. Efectele reciclării asupra dezvoltării industriale sunt semnificative.