Pagini
▼
Pagini
▼
27 februarie 2018
22 februarie 2018
20 februarie 2018
15 februarie 2018
NORME REFERITOARE LA INFORMAREA ȘI EDUCAREA ÎN DOMENIUL PROTECȚIEI CONSUMATORILOR
III.2. NORME REFERITOARE LA
INFORMAREA ȘI EDUCAREA ÎN DOMENIUL PROTECȚIEI CONSUMATORILOR
A. Norme referitoare la informarea și educarea
în domeniul protecției consumatorului
Ø OG. 21/1992 reglementează în cap. IV, „Informarea și educarea
consumatorilor”, dreptul consumatorilor de a fi informați complet, corect și
precis cu privire la caracteristicile esențiale ale produselor și serviciilor
oferite de către operatorii economici. Astfel, ei au posibilitatea de a alege
rațional, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile
oferite și sunt în măsură să le utilizeze, potrivit destinației lor, în deplină
securitate. Așadar, consumatorii au dreptul de a fi informaţi, după caz, despre:
• denumirea
produsului
• denumirea
și/sau marca producătorului
• cantitatea
• termenul
de garanţie
• termenul
de valabilitate/data limită de consum
• data
durabilităţii minimale
• durata
medie de utilizare
•
principalele caracteristici tehnice și calitative
• compoziția
chimică
• aditivi
folosiți
•
instrucţiuni de utilizare/cartea tehnică
• avertizări
împotriva utilizării necorespunzătoare
• mod de
instalare
•
certificate și condiţii de garanţie
Informaţiile trebuie să fie
redactate în limba română, indiferent de ţara de origine a produsului, fără a
exclude prezentarea lor și în alte limbi.
AGENŢII ECONOMICI TREBUIE :
• Să afişeze în mod vizibil numele societăţii
comerciale, codul unic de înregistrare la Registrul Comerțului;
• Să afişeze orarul de funcţionare;
• Să comercializeze produsele alimentare în
condiţii igienico-sanitare prevăzute de lege;
• Să
informeze consumatorii și autorităţile competente asupra pericolelor de care
sunt conştienţi că pot apărea după ce produsul a fost scos la vânzare.
• Să retragă
produsele cu defecte identificate sau care pot fi identificate.
• Să nu condiţioneze
vânzarea unui produs solicitând consumatorilor să cumpere o cantitate impusă de
produse sau să cumpere alt produs.
• Să nu
impună consumatorului vânzarea unui produs.
• Să nu
comercializeze produse alimentare care prezintă un risc pentru consumatori.
• Să nu
modifice termenul de valabilitate/data durabilităţii minimale imprimate pe
produse, etichete sau ambalaj.
• Prețurile
și tarifele trebuie indicate în mod vizibil, clar, ușor de citit.
Ø Obligativitatea informării și educării
consumatorilor reiese și din Lg. nr. 296/2004 privind Codul
Consumatorului. Astfel, statul, prin autoritatea centrală cu
atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor, are următoarele obiective:
a) protecţia
consumatorilor împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se
presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau
securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime;
b)
promovarea şi protecţia intereselor economice ale consumatorilor;
c) accesul
consumatorilor la informaţii complete, corecte şi precise asupra
caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia
pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor
lor;
d) educarea
consumatorilor;
e)
despăgubirea efectivă a consumatorilor;
f)
sprijinirea consumatorilor sau a altor grupuri sau organizaţii reprezentative
de a se organiza, pentru a-şi expune opiniile în procesele de luare a unei
decizii care îi priveşte;
g)
promovarea cooperării internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor şi
participarea la schimburile rapide de informaţii;
h)
prevenirea şi combaterea, prin toate mijloacele, a practicilor comerciale
abuzive şi a prestării serviciilor, inclusiv a celor financiare care pot afecta
interesele economice ale consumatorilor.
Statul trebuie să realizeze şi să
încurajeze folosirea de programe menite să asigure consumatorilor o informare
şi o educare corespunzătoare, pentru a permite acestora să acţioneze în mod
distinct, în vederea unei alegeri corecte bazate pe o informare corespunzătoare
asupra bunurilor şi a serviciilor şi să fie cunoscători ai drepturilor şi
responsabilităţilor ce le revin. El are ca scop protejarea consumatorilor la
achiziţionarea de produse şi servicii, precum şi protejarea interesului public
general împotriva publicităţii înşelătoare, a consecinţelor negative ale
publicităţii şi stabileşte condiţiile în care este permisă publicitatea
comparativă. Educarea consumatorilor este o parte din programul de învăţământ
şi o componentă a obiectelor de studii. Formarea competenţelor în domeniul
protecţiei consumatorului şi a mediului se realizează în cadrul programului de
învăţământ. Formarea competenţelor practice se realizează inclusiv prin
colaborarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar cu operatorii economici
din domeniu.
În programele de educare şi
informare a consumatorilor se includ ca aspecte importante ale protecţiei
acestora: a) legislaţia referitoare la protecţia consumatorilor, agenţii şi
organizaţii ale consumatorilor; b) sănătatea, alimentaţia, prevenirea
îmbolnăvirilor şi prevenirea achiziţionării de produse alimentare falsificate;
c) riscurile produselor; d) interesele economice ale consumatorilor la
achiziţionarea de servicii, inclusiv a celor financiare; e) practicile comerciale
ale producătorilor, prestatorilor sau distribuitorilor şi prevenirea actelor de
comerţ incorecte; f) etichetarea produselor, cu precizarea informaţiilor
necesare consumatorilor; g) informaţii despre dificultăţi şi măsuri de
rezolvare a acestora, preţuri, calitate, condiţii de creditare; h) protecţia
mediului, după caz.
Informarea consumatorilor despre
produsele şi serviciile oferite de operatorii economici se realizează, în mod
obligatoriu, prin elemente de identificare şi caracterizare ale acestora,
înscrise la vedere, în mod vizibil, lizibil şi uşor de înţeles, după caz, pe
produs, etichetă, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică, instrucţiunile de
folosire ori altele asemenea, ce însoţesc produsul sau serviciul, în funcţie de
natura acestuia. Consumatorii trebuie să fie informaţi despre riscurile la care
sunt supuşi prin folosirea normală sau previzibilă a bunurilor, pe cât posibil,
și prin simboluri grafice internaționale, ușor de înțeles. Scopul etichetării
este de a oferi consumatorilor informaţiile necesare, suficiente, verificabile
şi uşor de comparat, astfel încât să permită acestora să aleagă acel produs
care corespunde exigenţelor lor din punct de vedere al nevoilor şi
posibilităţilor lor financiare, precum şi de a cunoaşte eventualele riscuri la
care ar putea fi supuşi.
Informaţiile furnizate de aparatele
de măsură utilizate pentru determinarea cantităţii produselor vândute în vrac
trebuie să fie clare şi uşor vizibile pentru consumator. Când livrarea
produsului sau prestarea serviciului se face ulterior plăţii unei sume de bani
cu titlu de avans, operatorul economic este obligat să elibereze
consumatorului, la plata acontului, un document fiscal conform legislaţiei în
vigoare sau, după caz, un contract scris şi să respecte condiţiile contractuale.
Operatorii economici care, potrivit legislaţiei în vigoare, sunt obligaţi să
utilizeze aparate de marcat electronice fiscale vor elibera bonuri fiscale
consumatorilor de produse/servicii, aceştia având obligaţia de a păstra aceste
documente, cel puţin până la momentul părăsirii spaţiului comercial respectiv.
În cazul prestărilor de servicii,
informaţiile trebuie să cuprindă categoria calitativă a serviciului, după caz,
timpul de realizare, termenul de garanţie/postgaranţie, preţurile şi tarifele,
riscurile previzibile şi, după caz, alte documente prevăzute expres de lege.
Pentru serviciile financiare, operatorii economici sunt obligaţi să ofere
consumatorilor informaţii complete, corecte, precise asupra
drepturilor/obligaţiilor ce le revin.
Ø Ordinul A.N.P.C. nr. 72/11.03.2010 prevede că pentru corecta informare a
consumatorilor și pentru a le da acestora posibilitatea să afle informații
referitoare la modul în care pot face sesizări sau reclamații cu privire la
produsele și/sau serviciile ce le sunt puse la dispoziție, operatorii economici
au obligația să afișeze numărul de telefon denumit TELEFONUL CONSUMATORULUI: 0800
080 999 - linie telefonică cu apelare gratuită din rețeaua ROMTELECOM
-, adresa și numerele de telefon/fax cu tarif normal și adresele de e-mail ale
comisariatelor județene pentru protecția consumatorilor, respectiv ale
Comisariatului pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București, în a
cărui rază teritorială se află operatorul economic, precum și adresa site-ului
Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor: www.anpc.gov.ro.
Afișarea acestor informațiilor va fi
realizată prin grija operatorului economic și se face în câmpul vizual al
consumatorului, la loc vizibil, lângă casa de marcat ori lângă orarul de
funcționare, în spațiul de comercializare sau, după caz, de prestare a
serviciului, inclusiv a serviciilor turistice, de comercializare de pachete de
servicii turistice sau bilete de avion.
Toți operatorii economici care
administrează site-uri de vânzări, preluare comenzi on-line și/sau publicitate
la produse și/sau servicii, la serviciile turistice, de comercializare de
pachete de servicii turistice sau bilete de avion, inclusiv e-commerce (comerț
electronic), sunt obligați să prezinte pe prima pagină a site-ului (home page)
un link vizibil către adresa oficială de web a Autorității Naționale pentru
Protecția Consumatorilor (www.anpc.gov.ro),
denumit PROTECȚIA CONSUMATORILOR - A.N.P.C.
B. Norme referitoare la comercializarea
produselor alimentare
Conform O.G. 97/2001, alimentele
oferite spre comercializare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie
fabricate conform prevederilor legale, în scopul protecţiei sănătăţii publice,
protecţiei igienei alimentului şi protecţiei calităţii produsului;
b) să se
încadreze în nivelurile maxime admise de contaminare fizică, chimică,
microbiologică, toxicologică sau radiologică, stabilite prin reglementări
speciale;
c) să fie
ambalate, etichetate şi marcate conform reglementărilor specifice, iar
inscripţionarea etichetelor să fie vizibilă, lizibilă şi corectă.
Se interzice comercializarea
alimentelor care:
v nu sunt însoţite de documente care le atestă
originea, provenienţa şi securitatea;
v sunt manipulate şi comercializate în condiţii
necorespunzătoare de igienă, care pun în pericol sănătatea consumatorilor;
v afectează sănătatea consumatorilor prin
vânzarea unor produse sau substanţe drept alimente.
Legislație aferentă:
- O.G. nr. 42/1995, privind producția de produse
alimentare destinate comercializării, republicată în 2008,
- O.G. 97/2001, privind reglementarea producției,
circulației și comercializării alimentelor, aprobată prin lg. nr. 57/2002,
republicată în 2008,
- Ordinul 438/295/2002, pentru aprobarea normelor
privind aditivii alimentari destinați utilizării în produse alimentare
pentru consum uman, cu modificările și completările ulterioare,
- Regulamentul U.E. nr. 178/2002, de stabilire a
principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de
instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de
stabilire a prevederilor în domeniul siguranței produselor alimentare,
- Lg. nr. 150/2004, privind siguranța alimentelor
și a hranei pentru animale,
- Regulamentul U.E. nr. 1924/2006, privind
mențiunile nutruționale și de sănătate asociate alimentelor,
- Regulamentul U.E. nr. 1925/2006, privind
adăugarea de vitamine și minerale și alte substanțe în alimente.
C. Norme
privind etichetarea și marcarea produselor
Scopul etichetării este de a da consumatorilor informațiile
necesare, suficiente, verificabile și ușor de comparat, astfel încât să permită
acestora să aleagă acel produs care corespunde exigențelor lor din punct de
vedere al nevoilor și posibilităților lor financiare, precum și de a cunoaște
eventualele riscuri la care ar putea fi supuși.
Eticheta reprezintă orice material
scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care conţine elemente de
identificare a produsului şi care însoţeşte produsul sau este aplicat pe
ambalajul acestuia.
Informațiile înscrise pe etichetă nu trebuie să inducă în eroare
consumatorii, la achiziționarea produselor, în privința:
a) caracteristicilor
alimentului și în special a naturii, identității, proprietăților,
compoziției, cantității, durabilității, originii sau provenienței sale, precum
și a metodelor de fabricație sau de producție;
b) atribuirii
de efecte sau proprietăți alimentelor pe care acestea nu le posedă;
c) sugerării
că alimentul are caracteristici speciale, atunci când în realitate toate
produsele similare au astfel de caracteristici
Ø Etichetarea alimentelor - H.G. nr. 106/2002
Eticheta produsului
alimentar trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente:
- denumirea sub care este
vândut alimentul;
- lista cuprinzând
ingredientele, în ordinea descrescătoare a importanţei lor;
- cantitatea din anumite
ingrediente;
- cantitatea netă pentru
alimentele preambalate;
- termenul de valabilitate;
- condiţiile de depozitare sau
de folosire;
- denumirea şi sediul
producătorului, al ambalatorului sau al distribuitorului; în cazul produselor
din import se înscriu numele şi sediul importatorului sau distribuitorului
înregistrat în România;
- locul de origine sau de
provenienţă a alimentului;
- instrucţiuni de utilizare,
atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzătoare a
alimentelor;
- concentraţia alcoolică pentru
băuturile la care acesta este mai mare de 1,2% în volum;
- o menţiune care să permită
identificarea lotului;
- menţiuni suplimentare de
etichetare.
Termenul de valabilitate
reprezintă limita de timp, stabilită de producător, în care produsul poate fi
consu-mat şi în care acesta trebuie să-şi menţină caracteristicile de calitate
prescrise, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare,
depozitare şi consum stabilite.
Informaţiile înscrise pe
etichetă trebuie să respecte şi alte cerinţe, cum ar fi:
v toate menţiunile de
pe etichetă trebuie să fie redactate în limba română, indiferent de ţara de
origine a produsului;
v trebuie să fie
lizibile şi inteligibile;
v trebuie să fie
complete, corecte, precise şi explicite.
Ø Etichetarea produselor textile – H.G. nr.
312/2001
H.G. Nr. 527/2007 defineşte eticheta
produselor textile astfel: „orice text scris, imprimat, litografiat, gravat sau
ilustrat, care conţine elemente de identificare a produsului şi, după caz,
instrucţiuni de utilizare, spălare sau călcare şi care însoţeşte produsul sau
este aderent la ambalajul acestuia”.
Elementele
etichetei articolelor textile:
- denumirea produsului;
- denumirea şi adresa
producătorului;
- marca de fabrică;
- mărimea;
|
- modelul;
- compoziţia fibroasă a
ţesăturii utilizate;
- instrucţiuni de întreţinere.
|
Ø Etichetarea produselor cosmetice – lg. nr.
178/2000
Eticheta
produselor cosmetice conţine:
-
denumirea
comercială a produsului,
-
numele şi
datele de identificare ale producătorului şi/sau importatorului,
-
țara de
origine pentru produsele fabricateîn afara statelor membre ale U.E.,
-
numărul
lotului ori o indicație care să permită identificarea produsului,
-
conţinutul
net, indicat în greutate sau volum, exceptând ambalajele care conțin mai puțin
de 5 g sau ml, eșantioanele gratuite și dozele unice,
-
ingredientele
utilizate, în ordine descrescătoare de mărime,
-
termenul
de valabilitate,
-
instrucţiuni
de folosire, conservare, îndepărtare,
-
condiţii
de păstrare.
Ø
Etichetarea
articolelor de încălțăminte – H.G. 26/2002
Elementele
etichetei articolelor de încălțăminte:
- denumirea produsului;
- denumirea şi adresa
producătorului;
- marca de fabrică;
- mărimea;
|
- modelul, culoarea;
- materialele pentru partea
superioară exterioară, partea interioară și talpa;
- instrucţiuni de întreţinere.
|
Etichetarea se face pe
cel puțin unul dintre articolele de încălțăminte al fiacărei perechi și se
realizează prin imprimare, lipire, ștanțare sau atașarea unei etichete.
Eticheta trebuie să fie vizibilă, accesibilă și să nu inducă în eroare
consumatorii, iar pictogramele să fie suficient de mari pentru ca informațiile
conținute de acestea să fie ușor de înțeles.
Ø
Potrivit
reglementărilor din România, eticheta
produselor chimice (detergenţi,
produse de întreţinere şi de curăţat) conţine:
v denumirea comercială a produsului;
v denumirea şi adresa producătorului;
v conţinutul net (indicat
în unităţi de masă sau de volum);
v compoziţia chimică (cu indicarea substanţelor componente şi a
ingredientelor);
v instrucţiuni de păstrare, utilizare şi dozare pentru domeniul de
folosire recomandat (redactate
sau traduse în limba română) după caz.
D. Norme
referitoare la modul de înlocuire, remediere sau restituire a contravalorii
pentru produsele cu defecte - Legea nr. 449/2003
VÂNZĂTORUL este obligat să livreze
consumatorului produse care sunt în conformitate cu contractul de
vânzare-cumpărare. El este răspunzător față de consumator pentru orice lipsă a
conformității existentă la momentul când au fost livrate produsele. În cazul
lipsei conformității, consumatorul are dreptul să i se aducă produsele la
conformitate, fără plată, prin reparare sau înlocuire, în funcție de opțiunea
acestuia, sau să beneficieze de reducerea corespunzătoare a prețului ori de
rezoluțiunea contractului privind acele produse.
Termenul „fără plată” se referă la
costurile necesare aducerii produselor la conformitate, inclusiv costurile
poștale, manopera și materialele.
Consumatorul trebuie să informeze
vânzătorul despre lipsa de conformitate în termen de două luni de la data la
care a constatat-o. Până la proba contrară, lipsa de conformitate apărută în
termen de 6 luni de la livrarea produsului se prezumă că a existat la momentul
livrării acestuia, cu excepția cazurilor în care prezumția este incompatibilă
cu natura produsului sau a lipsei de conformitate.
Consumatorul poate solicita o
reducere corespunzătoare a prețului sau rezoluțiunea contractului în oricare dintre
urmatoarele cazuri:
a) dacă nu
beneficiază nici de repararea, nici de înlocuirea produsului;
b) dacă
vânzătorul nu a luat măsura reparatorie într-o perioadă de timp rezonabilă;
c) dacă
vânzătorul nu a luat măsura reparatorie, fără inconveniente semnificative
pentru consumator.13 februarie 2018
Aplicatia 1. Calcul rezultare (Aplicaţie rezolvată)
Enunt : Entitatea înregistrează la sfârşitul exerciţiului financiar N,
următoarele venituri şi cheltuieli:
·
venituri din exploatare (VE) 90.000
·
venituri financiare (VF) 10.000
·
cheltuieli de exploatare (CE) 50.000
·
cheltuieli financiare (CF) 20.000
Din analiza situaţiei financiar-contabile, baza de impozitare pentru
calculul impozitului este egală cu
32.000 lei. Cota impozitare este Cota unică de 16%
Se cere: A. Calculaţi rezultatele parţiale
Rezolvare:
a. +-RE = VE-CE=90.000-50,000= +40,000 LEI (PROFIT) sau PE
=VE-CE=90,000-50,000=40,000 lei (profit)
+-RF =VF-CF=20,000-10,000=10,000 lei )(pierdere sau
pF=CF-VF=10,000-20,000=10,000 lei (pierdere)
b. +-RB=VT-CT
=(VE-VF)-(CE+CF)=(90,000+10,000)-(50,000+20,000)=100,000-70,000=+30,000 (PROFIT
) sau PB =VT-CT=100,000-70,000=30,000
lei (profit) sau RB=+-RE+-RF=40,000-10,000=30,000 lei (profit) sau
PB=PE-pF=40,000-10,000=30,000 lei(profit)
Pn = PB- Ip
I p
=Baza de impozitare x cota = 32,000x16%=5.120 lei
Pn =PB-Ip =30.000-5.120= 24.880
Lei
12 februarie 2018
CONTRACTUL DE LOCAŢUNE
CONTRACT DE LOCAŢIUNE
încheiat astăzi ..................
la ......................................
la ......................................
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE
1.1.S.C. ........................................................................
S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L., cu sediul social în (localitatea)
........................., str. ...................................... nr. ......,
bloc....., scara ..., etaj ..., apartament ..., judeţ/sector
..................................., înregistrată la Oficiul Registrului
Comerţului ............................................., sub nr.
...................... din ................................., cod fiscal nr.
.......................... din ..................................., având
contul bancar nr. ...................................................................,
deschis la ........................., reprezentată de .................................................................................,
cu funcţia de ...........................................................................,
în calitate de locator, pe de o parte, şi
1.2. S.C. ......................................................................
S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L., cu sediul social în (localitatea)
........................., str. ...................................... nr. ......,
bloc....., scara ..., etaj ..., apartament ..., judeţ/sector
..................................., înregistrată la Oficiul Registrului
Comerţului ............................................., sub nr.
...................... din ................................., cod fiscal nr.
.......................... din ..................................., având
contul bancar nr. ...................................................................,
deschis la ........................., reprezentată de ..............................................................................,
cu funcţia de ...........................................................................,
în calitate de locatar, pe de altă parte, au convenit să încheie prezentul
contract de locaţiune cu respectarea următoarelor clauze:
II. OBIECTUL CONTRACTULUI
2.1. Locatorul dă în locaţiune/folosinţă
locatarului ...............................................
.................................................................................................................................
în următoarele condiţii:
a) durata locaţiunii .................................................................................................;
b) chiria calculată astfel .........................................................................................
plătită anticipat, în momentul preluării bunurilor ce constituie obiectul
prezentului contract, pe bază de proces-verbal.
2.2. Bunurile ce constituie prezentul
contract sunt: ..................................................................................................................................................................................................................................................................
III. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR
3.1. Obligaţiile locatorului sunt următoarele:
a) să predea bunul în locaţiune la termenul convenit de
părţi şi la locul unde se găsea în momentul contractării;
b) să efectueze reparaţiile necesare în tot timpul
locaţiunii;
c) să se abţină de la orice fapt personal, care ar avea
drept consecinţă tulburarea locatarului în folosinţa bunului;
d) să răspundă pentru evicţiune şi viciile ascunse ale
bunului care îi împiedică întrebuinţarea;
3.2. Obligaţiile locatarului sunt următoarele:
a) să plătească chiria de ..........................
lei/lună/an în condiţiile stabilite;
b) să folosească în perioada locaţiunii bunurile care
constituie obiectul prezentului contract, ca un posesor de bună-credinţă,
purtând răspunderea pentru toate pagubele produse din culpa sa;
c) să restituie la sfârşitul locaţiunii bunurile care fac
obiectul prezentului contract în starea în care le-a preluat consemnată în
procesul-verbal de predare-primire;
d) să acorde asistenţă tehnică pentru exploatarea normală
a .................................;
e) în cazul în care în exploatarea
............................... apar defecţiuni tehnice din culpa locatarului,
locatorul este îndreptăţit să pretindă şi să i se plătească despăgubiri;
f) să garanteze restituirea bunurilor în starea în care
s-au preluat printr-un contract de garanţie accesoriu contractului de locaţiune.
IV. DURATA CONTRACTULUI
4.1. Durata locaţiunii este de
............................................ începând cu data de
.................................. până la data de ...................... .
V. PREŢUL CONTRACTULUI
5.1. Părţile au convenit ca locatarul să plătească o
chirie de ................................ zi/lună/an astfel:
......................................................................................................
VI. SUBLOCAŢIUNEA CONTRACTULUI
6.1. Locatarul are dreptul de a transmite, în tot sau în
parte, cu acordul scris al proprietarului, dreptul de folosinţă asupra unui
terţ, în baza unui contract de sublocaţiune (subînchiriere).
6.2. Sublocuţiunea să nu fie convenită în condiţii care
să contravină condiţiilor din contractul de locaţiune.
VII. CESIUNEA CONTRACTULUI
7.1. Cesiunea contractului trebuie să fie notificată
locatorului sau acceptată de acesta printr-un act adiţional la prezentul
contract.
VIII. ÎNCETAREA CONTRACTULUI
8.1. Contractul de locaţiune încetează prin:
a) acordul de voinţă al părţilor;
b) denunţare unilaterală;
c) expirarea termenului;
d) pieirea bunului;
e) desfiinţarea titlului locatorului;
f) prin efectul înstrăinării, prin acte între vii, cu
titlu particular, a bunului dat în locaţiune.
IX. FORŢA MAJORĂ
9.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de
neexecutarea la termen şi/sau executarea în mod necorespunzător - totală sau
parţială - a oricărei obligaţii care îi revine în baza prezentului contract,
dacă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei respective a
fost cauzată de forţa majoră aşa cum este definită de lege.
9.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să
notifice celeilalte părţi în termen de .................... zile/ore producerea
evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea limitării
consecinţelor lui.
9.3. Dacă în termen de ................... zile/ore de la
producere evenimentul respectiv nu încetează, părţile au dreptul să-şi notifice
încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca vreuna dintre ele să
pretindă daune-interese.
X. NOTIFICĂRI
10.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice
notificare adresată de una dintre acestea celeilalte este valabil îndeplinită
dacă va fi transmisă la adresa/sediul prevăzut în partea introductivă a
prezentului contract.
10.2. În cazul în care notificarea se face pe cale
poştală, ea va fi transmisă, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de
primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data menţionată pe
confirmare de oficiul poştal primitor.
10.3. Dacă confirmarea se trimite prin telex sau telefax,
ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după cea în care a fost
expediată.
10.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de
nici una dintre părţi, dacă nu sunt confirmate, prin intermediul uneia dintre
modalităţile prevăzute la alineatele precedente.
XI. LITIGII
11.1. În cazul în care rezolvarea neînţelegerilor nu este
posibilă pe cale amiabilă, ele vor fi supuse spre soluţionare tribunalului
arbitral, conform regulilor de procedură aplicabile arbitrajului comercial
ad-hoc, organizat de Camera de Comerţ şi Industrie a României.
XII. CLAUZE FINALE
12.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin
act adiţional încheiat între părţile contractante.
12.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care
fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi înlătură
orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară
încheierii lui
12.3. În cazul în care părţile îşi încalcă obligaţiile
lor, neexercitarea de partea care suferă vreun prejudiciu a dreptului de a cere
executarea întocmai sau prin echivalent bănesc a obligaţiei respective nu
înseamnă că ea a renunţat la acest drept al său.
12.4. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de
............... exemplare din care ..................... astăzi
........................., data semnării lui. .............................................
.
LOCATOR
PROPRIETAR
LOCATAR
CHIRIAŞ
ATENŢIE
În conformitate cu prevederile art. 1470 din Codul civil există trei feluri de locaţiuni a lucrărilor:
În conformitate cu prevederile art. 1470 din Codul civil există trei feluri de locaţiuni a lucrărilor:
a) locaţiunea de servicii (locatis operarum), adică aceea
prin care o persoană se obligă să pună serviciile sale în folosul alteia;
b) locaţiunea unor lucrări (locatis operis faciendi),
adică aceea care constă într-un anumit fapt determinat (ex.: obligaţia de a
transporta persoane sau mărfuri dintr-un loc în altul);
c) locaţiunea de lucrări din partea unui antreprenor
(ex.: arhitect, constructor, zidar, dulgher etc.).
NOTE
1) Pot fi bunuri mobile sau imobile, corporale sau incorporale, dar, indiferent de caz, aceste bunuri să nu se distrugă sau să nu se consume prin folosinţă conform destinaţiei după natura obiectului sau conform destinaţiei stabilite de părţi.
1) Pot fi bunuri mobile sau imobile, corporale sau incorporale, dar, indiferent de caz, aceste bunuri să nu se distrugă sau să nu se consume prin folosinţă conform destinaţiei după natura obiectului sau conform destinaţiei stabilite de părţi.
2) Locatorul răspunde chiar dacă a fost de bună credinţă
la încheierea contractului şi nu a cunoscut viciile şi indiferent dacă viciile
existau în momentul încheierii contractului sau provin din cauze ulterioare,
deoarece obligaţia locatorului de a asigura folosinţa bunurilor este succesivă.
3) Dacă părţile convin astfel, în caz contrar clauza se redactează în mod corespunzător („Părţile au convenit ca locatorul să nu subînchirieze imobilul, total sau parţial.").
3) Dacă părţile convin astfel, în caz contrar clauza se redactează în mod corespunzător („Părţile au convenit ca locatorul să nu subînchirieze imobilul, total sau parţial.").