ÎNTÂLNIRILE 2,3

Obiective:

1. Conştientizarea de către adolescenţi elementelor principale ce stau la baza unei comunicări pozitive

2. Identificarea de către adolescenţi a principalelor bariere ce  stau în calea unei comunicări eficiente cu cei din jur

3. Conştientizarea efectelor pozitive şi negative ce derivă din abordarea unui anumit stil de comunicare – asertivă, pasivă, agresivă

4. Dezvoltarea la adolescenţi a abilităţilor de comunicare asertivă

5. Dezvoltarea la adolescenţi a abilităţilor de comunicare empatetică

Poveste “motto”: Se zice că demult, într-un sat mic şi îndepărtat, era o casă părăsită. Într-o zi, un căţeluş vesel din fire, căutând adăpost pentru a se ascunde de soare, s-a strecurat printr-o crăpătură a uneia dintre uşile casei. A urcat încet scările vechi de lemn. Sus a dat peste o uşă întredeschisă; încet, a intrat în încăpere. Spre surprinderea lui, şi-a dat seama că în camera mai erau încă  1000 de căţeluşi care-l priveau fix aşa cum îi privea şi el pe ei. Căţeluşul a început să dea din coadă şi să ciulească urechile puţin câte puţin. şi ceilalţi căţeluşi au făcut la fel. Mai apoi a zâmbit şi a lătrat vesel la unul din ei. Căţeluşul s-a mirat să vadă că toţi cei 1000 de căţeluşi îi zâmbeau şi ei şi lătrau cu bucurie înspre el! Când a ieşit din camera şi-a spus în sinea lui: “Ce loc frumos! O să mai vin pe aici să-i mai vizitez!”                                                         După un timp, un alt căţeluş a intrat în acelaşi loc. Dar, spre deosebire de primul, acesta era de obicei morocănos şi suspicios. Când acesta a văzut pe cei 1000 de căţeluşi, s-a simţit ameninţat căci ei îl priveau într-un mod răutăcios. Pe urmă a început să mârâie; imediat a observat că şi cei 1000 de căţeluşi mârâiau la el. A început să latre cu furie; ceilalţi 1000, la fel. când a ieşit din camera, căţeluş şi-a zis: “Ce loc îngrozitor! Nu mai vin niciodată aici!” În faţa casei scria: “Casa celor 1000 de oglinzi”.  Morala: Toţi cei din jurul nostru sunt oglinzi!!! Activitatea 1: „Triunghiul comunicării” Reguli de desfăşurare: Ø 2 elevi voluntari interpretează rolul de A – povestitor, respectiv B – ascultător persoana A (povestitorul) trebuie să povestească celuilalt coleg o întâmplare recentă, impresii dintr-o călătorie, un film, carte, timp de 2-3 minute persoana B (ascultătorul) ascultă ceea ce îi povesteşte colegul său şi trebuie să folosească toate mijloacele cunoscute pentru a-i transmite că înţelege mesajul său restul grupului – observatorii –urmăresc dialogul dintre colegii lor identifică elemente ale ascultării eficiente ce au fost utilizate. Ø Exerciţiul se poate repeta de 3-4 ori, schimbând “povestitorul” şi “ascultătorul” Ø Întrebări / discuţii ulterioare: Cum v-aţi simţit în postura de povestitor? De unde aţi ştiut că sunteţi ascultat? Ce ar fi putut face ascultătorul pentru a va comunica faptul că sunteţi ascultaţi? Sunt analizate şi desprinse împreună cu elevii elementele cele mai eficiente în comunicarea interpersonală şi modalităţile prin care acestea pot fi îmbunătăţite. Activitatea 2: Invitaţie la un dialog „surd”: Reguli de desfăşurare: Ø Se cere elevilor să definească ce înseamnă o buna comunicare. Li se sugerează se gândească la următoarele aspecte: când consideră că interlocutorul a înţeles ceea ce a spus, ce aşteaptă din partea lui? Ø Este ales un participant voluntar pentru acest exerciţiu (consilierul subliniază că pentru acest exerciţiu este nevoie de un voluntar cu calităţi deosebite de povestitor). Participantul voluntar este rugat să iasă afară din sală, cu sarcina de a se gândi la o experienţă deosebită din viaţa sa, pe care să o împărtăşească cât mai atractiv celorlalţi colegi, demonstrând astfel calităţile de narator. Ø Ceilalţi participanţi primesc câte o sarcină astfel: Elevul 1:  ascultă cu mimică serioasă şi cu atenţie ceea ce spune colegul; Elevul 2:  îl întrerupe pe povestitor şi pune foarte multe întrebări; Elevul 3:  se uită des pe fereastră , părând plictisit de ce spune colegul; Elevul 4:  din când în când îşi aplaudă colegul; Elevul 5:  zâmbeşte şi îşi aprobă colegul, dând des din cap Elevul 6:  se foieşte pe scaun, părând preocupat de altceva. Elevul 7: are un carneţel în mână şi ia notiţe din ceea ce spune colegul Obs: Deşi voluntarului i s-a spus că exerciţiul vizează demonstrarea abilitaţilor narative, în realitate el vizează rezistenţa la frustrare pe care o are în situaţii de comunicare defectuoasă. Ø Coordonatorul are pregătită o fişă pe flipchart; fişa se completează completată în urma dezbaterii finale pe această temă. Întrebări / discuţii ulterioare: § Cum v-aţi simţit în postura de povestitor? § De unde aţi ştiut că sunteţi ascultat? § De unde aţi ştiut că nu sunteţi ascultat? § Ce ar fi putut face cel care ascultă pentru a vă comunica faptul că sunteţi ascultat? § Cum v-aţi simţit în postura de ascultător? § Ce aţi făcut pentru a demonstra că ascultaţi mesajul transmis? § Ce aţi făcut pentru a demonstra că nu ascultaţi mesajul transmis? Activitatea 3 “Invitaţie la un dialog « orb » ” Ø Pe baza unui scurt brainstorming se identifica împreună cu elevii posibile bariere de comunicare între ei şi persoanele din jurul lor. Acestea (maxim 8) vor fi scrise pe foi de hârtie care vor fi lipite pe diverse obiecte din clasă (scaune, articole de îmbrăcăminte, bănci, creioane etc.). Aceste obiecte vor fi amplasate de-a lungul traseului şi vor constitui obstacolele cursei. Ø Un elev legat la ochi şi ghidat de un alt coleg va trebui să parcurgă întreaga cursă fără să atingă nici un obstacol. Elevul „orb” va porni de la punctul de start, iar ghidul îi va da indicaţiile necesare de la punctul de sosire, îl va încuraja şi susţine. Ø Elevul „orb” trebuie să fie singurul prezent în spaţiul cursei. Este o regulă foarte importantă care trebuie respectată tot timpul jocului. Nici măcar ghidul nu are voie să se apropie de cel pe care îl îndrumă. Ø Ceilalţi pot alege între a-l bruia de ghid, cu scopul de a-l împiedica pe cel „orb” să ajungă la finalul cursei şi a-l ajuta pe ghid în sarcina lui. Este totuşi important ca o parte din participanţi să se implice cât mai mult în joc pentru a îngreuna sarcina ghidului. Ø Dacă elevul „orb” greşeşte de două ori, el va fi eliminat şi va încerca un alt cuplu. Nici unul dintre ceilalţi participanţi nu are voie să pătrundă în spaţiul cursei. Întrebări / discuţii ulterioare: § După încheierea aplicaţiei se solicită elevilor care au jucat rolul de „orb” să descrie cum s-au simţit în timpul exerciţiului. Împreună cu ceilalţi participanţi se va face o analogie între situaţia acestuia cu situaţia reală în care se află un copil, „asaltat” cu sugestii, propuneri, rugăminţi, sfaturi, ordine, îndemnuri de către prieteni, anturaj, colegi, profesori, rude etc. § Se continuă cu o discuţie cu tot grupul : - În situaţia reală care credeţi că este „ghidul” vostru  în efortul de relaţionare cu profesorii, părinţii ? E ghidul cel mai potrivit? - în situaţia reală care sunt persoanele care vă “bruiază” comunicarea eficientă cu părinţii / profesorii? - Credeţi că acest exerciţiu vă va ajuta să vedeţi comunicarea cu cei din jur dintr-un alt punct de vedere? - Care credeţi că sunt barierele reale în comunicarea cu părinţii / profesorii voştri.? - Aţi apela la un specialist în cazul în care v-aţi simţi depăşiţi de situaţie? Activitatea 4: „Cum să comunicam asertiv?” Reguli de desfăşurare: Ø Se discută cu elevii despre comportamentul agresiv, pasiv, asertiv; li se dau exemple de comunicare corespunzătoare celor trei tipuri de atitudini (pe baza fişei de asertivitate). FIŞA: Asertivitatea “O persoană v-a anunţat că vă vizitează, precizând data şi ora, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat. Cum reacţionaţi?” Răspuns agresiv: Vă enervaţi şi vă gândiţi că nu vă puteţi bizui pe oameni. Răspuns pasiv: Vă simţiţi dezamăgit şi aveţi impresia că oamenii vă abandonează mereu. Răspuns asertiv: îi telefonaţi ca să vă interesaţi ce motiv a avut. “Cineva intra înaintea voastră la rând. Ce faceţi în această situaţie?” Răspuns agresiv: O înjuraţi / jigniţi şi o împingeţi afară din rând. Răspuns pasiv: Ridicaţi din umeri şi hotăraţi că este un lucru lipsit de importanţă. Răspuns asertiv: Vă gândiţi că este nepoliticos ceea ce a făcut şi îi spuneţi acest lucru, fără să ridicaţi tonul sau sa-l jigniţi. “La ora de biologie aţi primit o nota proastă la lucrare, deşi consideraţi că meritaţi mai mult. Ce atitudine manifestaţi în această situaţie?” Răspuns agresiv: îi reproşaţi profesorului pe un ton ridicat că nu v-a notat corect şi insistaţi să vă treacă o notă mai mare. Răspuns pasiv: Nu reacţionaţi în nici un fel, dar îi ţineţi ranchiună profesorului acuzându-l în gând că este nedrept şi părtinitor. Răspuns asertiv: după împărţirea lucrărilor rugaţi profesorul să va explice baremul de corectare a subiectelor din lucrare. Ø  Li se dă elevilor câte 2 situaţii problematice la care ei trebuie să găsească răspunsuri în stil agresiv, pasiv şi asertiv. Cum ai reacţiona dacă....? ·         Te plimbi pe holul şcolii. Când treci pe lângă un grup de elevi, unul dintre ei face un comentariu nepoliticos la adresa ta. ·         Un coleg împrumută de la tine o carte şi nu ţi-o mai dă înapoi. ·         Prietenul tău întârzie întotdeauna. Mereu te face să aştepţi. Ţi-ai cumpărat o bluza preferată şi observi că sora ta /fratele tău o poartă fără să te fi întrebat. ·         Stai de câteva ore la coadă pentru un bilet la concert. Cineva se bagă în faţă. Prietenul tău fumează şi te roagă şi pe tine să fumezi cu el. ·         Colegul tău îţi ia mâncarea din geanta fără să îţi ceară voie, iar ţie îţi este foame ·         Aţi stabilit să mergeţi cu colegii la film la o anumita ora şi zi, dar ei au modificat între timp ziua fără să te anunţe şi pe tine. ·         Cumperi un tricou şi când ajungi acasă observi că are un defect. Pe bon scrie că  marfa vândută nu se mai schimbă. ·         Colegul tău cu care eşti de serviciu pe clasă nu te ajută să îţi duci la îndeplinire sarcinile ce va revin. ·         Ai întârziat doar un minut la ora şi profesorul ţi-a pus absent şi nu mai vrea să ţi-l motiveze. ·         Este ziua unui prieten bun de-al tău şi vrei să te duci la aniversarea lui, dar părinţii ţi-au interzis acest lucru. ·         Ai avut o lucrare de control şi fiindcă nu ai învăţat, ai cerut ajutorul colegului de bancă. Acesta a refuzat să te ajute. ·         Un coleg are obiceiul de a nu răspunde la salutul tău. Întrebări / discuţii ulterioare: - Care mesaje vi s-au părut cel mai uşor de formulat? Care vi s-au părut cel mai greu de formulat ? - Care sunt cele mai frecvente mesaje pe care le utilizaţi în viaţa  de zi cu zi? - Ce consecinţe credeţi că pot apărea când folosim fiecare din cele 3 tipuri de comunicări : pasive, agresive, asertive? Ø Elevii sunt să invitaţi să dea exemple de situaţii conflictuale la care au asistat în clasă / şcoală /acasă (conflict elev-elev, profesor-elev, elev-părinte, elev-frate/sora, elev-prieten) şi să elaboreze răspunsuri de tip asertiv. Activitatea 5: „Ştiu cum te simţi” Reguli de desfăşurare: Ø Fiecare elev îşi alege un partener, unul va fi ascultătorul, celalalt vorbitorul. Ø Se alege o situaţie ipotetică din cele prezentate mai jos, dar nu neapărat acestea, iar "vorbitorul" trebuie să îşi imagineze că se află în acea situaţie şi să-i povestească colegului cum se simte. după ce primul dintre ei discută situaţia ipotetică, ascultătorul trebuie să încerce să îi răspundă utilizând expresii cum ar fi : "văd că acest lucru te-a rănit", "simt că eşti foarte mânios faţă de această situaţie", "simt că...". Situaţii ipotetice: 1.      eşti învinovăţit pentru ceva ce nu ai făcut 2.      tatăl tău a fost dat afara de la serviciu 3.      eşti hărţuit pe coridorul şcolii 4.      elevii râd de tine pentru că ai dat un răspuns greşit la o întrebare 5.      cel mai bun prieten se întâlneşte cu fosta ta prietenă 6.      intri într-o clasă, te aşezi şi deodată observi că nu eşti în clasa care trebuie 7.      fratele tău mai mic îţi mâzgăleşte referatul în seara dinaintea zilei în care trebuie predat 8.      elevii au scris cu vopsea pe banca ta "eşti un tocilar" 9.      afli că elevii din clasă ta merg la sfârşit de săptămână la film şi tu n-ai fost invitat 10.  se aleg echipe pentru fotbal/baschet şi nici o echipă nu te vrea Ø Câteva perechi mai îndrăzneţe vor fi rugate să joace rolurile în faţa grupului Întrebări / discuţii ulterioare: -          De ce credeţi că este important acest tip de comunicare? -          Ce aşteaptă de la ascultător o persoana care îşi exprimă stările emoţionale? -          Ce erori frecvente fac ascultătorii care întâlnesc astfel de povestitori ai emoţiilor mai mult de cat a faptelor? Posibil răspuns: De multe ori când povestim cuiva despre o situaţie neplăcută nu ne aşteptăm neapărat să ne ofere acesta soluţii. Simţim doar nevoia să ne asculte cineva, să ne recunoască dreptul de a ne simţi trişti , mânioşi, jenaţi, respinşi. Atunci când cineva ne vorbeşte despre o suferinţă şi noi îi dăm sfaturi, îi spunem că îi va trece cu timpul sau îi povestim cum şi noi am trecut prin ceva similar şi ne-a trecut; făcând acest lucru, îi negăm emoţia pe care o simte în acel moment şi dreptul de a simţi acea emoţie.     Activitatea 6: „Alege şi povesteşte” Reguli de desfăşurare: Ø Pentru început este afişată în faţa clasei o imagine (o fotografie) reprezentând un grup de elevi aflaţi în pauză. (poza surprinde atitudini diverse, de la mâncatul unui sandwich până la cearta cu un alt coleg) Ø Elevii sunt apoi îndemnaţi să aleagă fiecare câte un personaj din imagine, fără a da alte sugestii despre cum să facă alegerea. Este de aşteptat oricum că elevii să aleagă un personaj despre care au impresia că le este într-un fel asemănător, cu care au câte ceva în comun. Chiar dacă observam acest lucru, nu este indicat a-l face public: de multe ori alegerea după criteriul asemănării percepute nu este conştienta, acest fapt contribuind chiar la succesul exerciţiului (exprimarea unor sentimente, nevoi, preocupări se poate face indirect, prin intermediul personajului). Ø După ce toţi elevii au ales câte un personaj, fiecare are sarcina de a răspunde la câteva întrebări, din punctul de vedere al acestuia: ce simte personajul ales despre tine? ce îl/o preocupa? ce îşi doreşte (de la şcoală, colegi, familie etc.)? ce l-ar ajuta/ ar ajuta-o? Întrebări / discuţii ulterioare: După ce fiecare a răspuns pentru sine (de preferat în scris) la aceste întrebări, se discută cu întreg grupul rezultatele, comparându-se răspunsurile  date de diferiţi elevi pentru acelaşi personaj şi analizându-se cauzele eventualelor diferenţe apărute. De aici, în funcţie de timpul disponibil, pot apărea şi alte discuţii, legate de valori personale, diferenţe de caracter, personalitate, idealuri.