Structuri patrimoniale de pasiv

Pasivul, prin componența sa, reflectă modul de finanțare (proprie sau străină) a mijloacelor economice și gradul de exigibilitate (termenul de decontare) al surselor de finanțare.

Pasivul patrimonial cuprinde elemente sau noţiuni abstracte ce nu reprezintă ceva fizic concret.

Pasivul patrimonial arată sursele de finanţare a activului patrimonial şi anume:

1) datorii faţă de acţionari (datorii interne)

2) datorii faţă de terţi externi( datorii externe)

Structura a pasivului este delimitată în patru categorii:

1. Capital și rezerve

2. Provizioane

3. Datorii

4. Venituri in avans

I. CAPITALUL ȘI REZERVELE (numite și capital propriu) reprezintă sursele de finanțare stabile de care dispune entitatea. Alături de creditele pe termen lung, capitalurile proprii fac parte din categoria capitalurilor permanente.

Capitalul propriu reprezintă surse de finanţare proprie şi prezintă următoarele caracteristici:

a) sursa de finanţare stabilită de care dispune firma;

b) asigură stabilitatea în independenţa financiară a firmei;

c) dă dreptul titularilor de patrimoniu la activele societăţii.

Structura capitalului propriu:

1. Capial social

-provine de la investitori care pot fi acţionari sau asociaţi

-genereaza drepturi şi obligaţii intre unitatea economică şi acţionari, este împarţită în acţiuni sau părţi sociale care au o valoare anumită (valoare nominală).

-este constituit la înfiinţarea societăţi, iar pe parcursul desfăşurării activităţii poate fi majorat sau micşorat.

Cuprinde:

-capitalul subscris nevărsat (promisiunea acţionarilor sau asociaţilor)

-capitalul subscris vărsat (aportul efectiv în bani sau în natura al asociaţilor sau acţionarilor).

2. Prime de capital - surse de finanţare proprii obţinute de unitatea patrimonială în urma majorării capitalului social.

Cuprinde:

a) prime de emisiune - se calculează ca diferenţa, între valoarea de emisiune a noilor acţiuni (mai mare) şi valoarea nominală a vechilor acţiuni (mai mică).

b) prime de aport- apar în momentul aducerii de noi aporturi.

c) prime de fuziune - apar în momentul fuzionării a două sau mai multe societăţi.

d) prime de conversie - se stabilesc ca diferenţă între valoarea obligaţiunii (mai mare) şi valoarea acţiunilor emise (mai mică).

3. Rezerve -surse de finanţare proprii ce se constituie la sfârşitul exerciţiului financiar prin repartizarea profitului sau din alte surse.

Constituirea şi utilizarea rezervelor se realizează prin diferite norme legislative sau prin hotărâri ale adunării generale ale acţionarilor.

Cuprind:

a) rezerve legale - se constituie din profitul brut (5% până la 20%) din capitalul social.

b) rezerve statutare - se constituie prin hotărârea AGA din profitul net.

c) alte rezerve - se constituie din profitul net

4. Rezerve din reevaluare - surplusuri de valori create prin reevaluarea activelor imobilizate ca diferenţă între valoarea înregistrată în urma reevaluării (mai mari) şi valoarea de intrare a activelor imobilizate (mai mică).

5. Rezultatul reportat - este rezultatul obţinut în anii anteriori și se prezintă sub forma profitului nerepartizat sau pierderii neacoperite.

6. Rezultatul curent:

-este rezultatul obținut în anul curent

-se prezintă sub forma de profit sau pierdere

-dacă veniturile sunt mai mari decât cheltuielile = profit

-dacă cheltuielile sunt mai mari decât veniturile = pierdere.

2. DATORIILE reprezintă surse de finanţare externe puse la dispoziţia unităţii patrimoniale pe o perioadă delimitată de timp, de către:

a) furnizori

b) bănci

c) alte instituţii pentru care unitatea patrimonială urmează să realizeze o prestaţie sau un echivalent valoric.

Există o multitudine de datorii clasificate după diferite criterii:

1) în funcţie de durată:

-datorii curente (pe termen scurt)

-datorii necurente (pe termen lung)

2) în funcţie de scopul tranzacţiei:

-datorii comerciale(furnizori şi efectele comerciale de plătit)

-datorii fiscale

-datorii către salariaţi

-datorii bancare

-datorii către stat

-datorii către acţionari sau asociaţi (dividente)

3. PROVIZIOANE ȘI AJUSTĂRI - reprezintă datorii previzibile în viitorul apropiat incerte şi neclare din punct de vedere al scadenţei şi al valorii.

De obicei provizioanele se constuie la sfârşitul exerciţiului financiar

Tot în această categorie încadrăm şi ajustările pentru deprecierea activelor.

4. PASIVE DE REGULARIZARE - reprezintă valori ce asigură alocarea pentru fiecare exercițiu financiar numai a veniturilor ce îi sunt proprii.

În această categorie încadram:

1) subvenţii pentru investiţii reprezintă surse alocate de la bugetul de stat sau de la alte instituţii cu caracter neramburasbil, destinate investiţiilor sau achiziţionării de active imobilizate.

2) venituri în avans reprezintă sume încasate în perioada curentă pentru perioada viitoare.

 

SALARIZAREA PERSONALULUI

 

IMPOZITUL PE PROFIT

Impozitul pe profit este o taxă pe care o datorează către bugetul de stat persoanele juridice cu cetăţenie română, dar şi cele străine care desfăşoară activităţi pe teritoriul ţării noastre prin intermediul unui sediu permanent şi care folosesc sisteme fiscale de vânzare şi de gestiune.

Impozitul pe profit este un impozit direct pe care guvernele îl impun asupra unei părţi a veniturilor generate de întreprinderile aflate în jurisdicţia lor. Impozitul pe profit constituie astfel o sursă de venituri bugetare pentru guverne, utilizate pentru finanţarea serviciilor publice, plata obligaţiilor guvernamentale şi furnizarea de bunuri pentru cetăţeni.

În ţara noastră, cota de impozitare a profitului este de 16%.

Toate normele generale privind impozitul pe profit, sfera de aplicare, cetăţenii care au calitatea de contribuabili, deducerile, dar şi alte aspecte cu privire la această taxă sunt incluse în Codul Fiscal.

• Cine plateşte impozitul pe profit

Toţi contribuabilii persoane juridice române şi străine plătesc impozit pe profit. Conform Codului Fiscal, la plata impozitului pe profit se încadrează persoane juridice precum:

• companiile naţionale;

• societăţile naţionale;

• regiile autonome, indiferent de subordonare;

• societăţile, indiferent de forma juridică de organizare şi de forma de proprietate, inclusiv cele cu participare străină la capital sau cu capital integral străin;

• societăţile agricole şi alte forme de asociere agricola cu personalitate juridică;

• cooperativele agricole;

• societăţile cooperative;

• instituţiile financiare şi instituţiile de credit;

• fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile, precum şi orice altă entitate ce are statutul legal de persoană juridică şi este constituită potrivit legislaţiei române.

De asemenea, impozit pe profit plătesc microîntreprinderile. Acestea au cote diferite de impozitare, în funcţie de numărul de angajaţi: 1% din profit plătesc microîntreprinderile cu unul sau mai mulţi salariaţi; 3% - cele care nu au salariaţi.

Fiecare firmă are obligaţia să plătească anual impozitul pe profit. Contribuabilii pot decide însă efectuarea de plăţi anticipate, trimestrial. Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit (Formular 101), şi anume 25 martie inclusiv a anului următor.

Calculul impozitului pe profit

Rezultatul oricărei activităţi economice este luat în considerare din două perspective:

1. ca rezultat contabil, reprezentând rezultatul brut al exerciţiului fiscal, înainte de impozitare;

2. rezultat fiscal, care se traduce prin profit impozabil sau prin pierdere fiscală.

Potrivit Codului Fiscal, profitul impozabil reprezintă diferenţa dintre veniturile care se realizează din orice sursă şi cheltuielile efectuate cu scopul obţinerii de venituri, pe parcursul unui an fiscal. Din rezultat se scad veniturile neimpozabile, iar la acestea se adaugă cheltuielile nedeductibile. Rezultatul fiecărei activităţi contabile se numeşte rezultat contabil, iar acesta reprezintă profitul sau pierderea înregistrată în contabilitate şi determinată prin respectarea principiilor şi regulilor contabile.

Profitul impozabil = venituri totale - cheltuieli totale - venituri neimpozabile + cheltuieli nedeductibile.

Cum se calculează rezultatul fiscal

Rezultatul fiscal este obţinut prin calcularea diferenţei dintre veniturile şi cheltuielile totale, înregistrate potrivit eglementărilor contabile, urmată de scăderea veniturilor neimpozabile şi a

deducerilor fiscale şi de adăugarea cheltuielilor nedeductibile.

Comparaţia dintre veniturile cumulate pe întreaga durată a anului fiscal şi a cheltuielilor cumulate de la începutul anului determină rezultatul fiscal, pe baza înregistrării impozitului pe profit în contabilitate, trimestrial, cu ajutorul unui program electronic de gestiune.

Rezultatul fiscal pozitiv reprezintă profitul impozabil, în timp ce rezultatul fiscal negativ este considerat pierdere fiscală.

În scopul determinării rezultatului fiscal, contribuabilii sunt obligaţi să evidenţieze, în registrul de evidenţă fiscală, veniturile impozabile înregistrate într-un an fiscal, precum şi cheltuielile efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice, în acelaşi an fiscal, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare. Rezultatul fiscal se calculează trimestrial/anual, cumulat de la începutul anului fiscal.

• Cum se aplică scutirile de impozit

Potrivit articolului 13 din Codul Fiscal, există entităţi care sunt scutite de la plata impozitului pe profit, în funcţie de activitatea lor:

• microîntreprinderile cu cel puţin un salariat plătesc un impozit de 1%, iar cele fără niciun salariat plătesc un impozit de 3%. Acestea sunt, aşadar, scutite de la plata impozitului pe profit

în cota de 16%;

• unităţile private de învăţământ preuniversitar şi superior sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru veniturile obţinute şi utilizate în anul curent sau în anii următori, în acord cu

reglementarile legale din domeniul educaţiei;

• cultele religioase beneficiază de scutiri de la plata impozitului pe veniturile obţinute din valorificarea obiectelor de cult, chirii, cedarea sau înstrăinarea activelor corporale, venituri din activităţi economice sau despăgubiri în forma bănească.

Pe lista entităţilor scutite de la plata impozitului pe profit mai intră Trezoreria Statului, Banca Naţională a României, Academia Română, Fondul de garantare a pensiilor private, Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, Fondul de compensare a investitorilor, Societatea Naţională de Cruce Roşie, asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi ONG-urile care obţin venituri din activităţile economice de cel mult 15.000 de euro.

• Cheltuielile deductibile parţial

La capitolul cheltuielilor deductibile se numară cheltuielile destinate cercetării şi dezvoltării de către persoanele juridice care primesc stimulente fiscale ca deducere suplimentară în proporţie de 50% la calculul rezultatului fiscal.

• Ce este şi cum se întocmeşte registrul de evidenţă fiscală

Pentru calcularea profitului impozabil este necesară existenţa unui registru de evidenţă fiscală. Acesta se întocmeşte într-un singur exemplar, scris sau electronic. Completarea datelor trebuie realizată în ordine cronologică, cu rigoare faţă de operaţiunile fiscale şi faţă de datele care sunt prezentate în declaraţiile de impunere. În registrul fiscal trebuie să

figureze amortizarea fiscală, reducerile şi scutirile de impozit pe profit, calculul dobânzilor şi diferenţelor de curs valutar deductibile fiscal, precum şi lichidările şi transferurile de active şi de titluri de participare.

• Care este cota de impozitare?

Nivelul impozitului pe profit practicat în România se încadrează în media înregistrată la nivelul Uniunii Europene, cota generală de impozitare aplicată fiind de 16% asupra profitului înregistrat.

Cu toate că cele mai multe companii de pe teritoriul României au obligaţiasă comunice profitul pe care îl înregistrează şi din care se calculează taxa cuvenită, sunt şi societăţi care beneficiază de concesii tarifare sau scutiri de la achitarea acestui impozit.

Cu titlu de excepţie, se aplică o cotă de impozitare de 5% asupra veniturilor înregistrate în cazul societăţilor care:

• prestează servicii aferente barurilor sau cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau care realizează activităţi în concordanţă cu un contract de asociere;

• şi care realizează un profit mai mic decât 5% din veniturile realizate.

• Anul fiscal diferit de anul calendaristic

Contribuabilii care au optat pentru un exercitiu financiar diferit de anul calendaristic pot opta ca anul fiscal să corespundă exerciţiului financiar.

Contribuabilii care opteaza pentru un an fiscal diferit de anul calendaristic depun formularul (014) "Notificare privind modificarea anului fiscal" in termen de 15 zile de la data inceperii anului fiscal modificat sau de la data inregistrarii contribuabilului - in cazul in care se opteaza de la infiintare pentru un an fiscal diferit de anul calendaristic.

Primul an fiscal modificat include si perioada anterioara din anul calendaristic cuprinsa intre 1 ianuarie si ziua anterioara primei zi a anului fiscal modificat, acesta reprezentand un singur an fiscal.

Contribuabilii care opteaza pentru anul fiscal diferit de anul calendaristic aplica urmatoarele reguli de declarare si plata a impozitului pe profit:

a) contribuabilii care declara si platesc impozitul pe profit trimestrial si pentru care anul fiscal modificat incepe in a doua, respectiv in a treia luna a trimestrului calendaristic, prima luna, respectiv primele doua luni ale trimestrului calendaristic respectiv, vor constitui un trimestru, pentru care contribuabilul are obligatia declararii si platii impozitului pe profit, pana la data de 25 inclusiv a primei luni urmatoare incheierii trimestrului calendaristic respectiv. Aceste prevederi se aplica si in cazul in care anul fiscal modificat incepe in a doua, respectiv in a treia luna a trimestrului IV al anului calendaristic;

b) contribuabilii care declara si platesc impozitul pe profit anual, cu plati anticipate efectuate trimestrial, pentru anul fiscal modificat continua efectuarea platilor anticipate la nivelul celor stabilite inainte de modificare; in cazul in care anul fiscal modificat incepe in a doua, respectiv in a treia luna a trimestrului calendaristic, prima luna, respectiv primele doua luni ale trimestrului calendaristic respectiv, vor constitui un trimestru pentru care contribuabilul are obligatia declararii si efectuarii platilor anticipate, in suma de 1/12 din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, pentru fiecare luna a trimestrului, pana la data de 25 inclusiv a primei luni urmatoare incheierii trimestrului calendaristic respectiv. Aceste prevederi se aplica si in cazul in care anul fiscal modificat incepe in a doua, respectiv in a treia luna a trimestrului IV al anului calendaristic.

Nu intra sub incidenta acestor prevederi contribuabilii care se dizolva cu lichidare, pentru perioada cuprinsa intre prima zi a anului fiscal urmator celui in care a fost deschisa procedura lichidarii si data inchiderii procedurii de lichidare.

Reguli aplicabile pentru contribuabilii care opteaza pentru revenirea la anul calendaristic ori pentru schimbarea perioadei din care este constituit anul fiscal.

Contribuabilii care au optat pentru un exercitiu financiar diferit de anul calendaristic daca isi modifica exerci?iul financiar, potrivit reglementarilor contabile, pot opta ca anul fiscal modificat sa corespunda cu exercitiul financiar. Pentru stabilirea anului fiscal modificat acesti contribuabili aplica urmatoarele reguli:

a) daca anul fiscal modificat redevine anul fiscal calendaristic, ultimul an fiscal modificat include si perioada cuprinsa intre ziua ulterioara ultimei zile a anului fiscal modificat si 31 decembrie a anului respectiv; declaratia anuala de impozit pe profit aferenta ultimului an fiscal modificat se depune pâna la data de 25 martie inclusiv a anului urmator;

b) daca se modifica perioada anului fiscal modificat, primul an nou fiscal modificat include si perioada cuprinsa intre ziua ulterioara ultimei zile a anului fiscal modificat si ziua anterioara primei zile a noului an fiscal modificat.

Modificarea perioadei anului fiscal se comunica organelor fiscale competente astfel:

a) contribuabilii care modifica anul fiscal potrivit lit. a), pana la data de 25 a celei de-a treia luni inclusiv, de la data la care s-ar fi închis anul fiscal modificat;

b) contribuabilii care modifica anul fiscal potrivit lit. b), in termen de 15 zile de la data inceperii noului an fiscal modificat.

• Când şi unde se plăteşte impozitul pe profit

Reglementarile privind declararea şi plata impozitului pe profit sunt prevazute în articolul 41 al Codului Fiscal actualizat.

Fiecărui agent economic îi revine obligaţia de a plăti impozitul pe profit anual, dar contribuabilii au şi posibilitatea de a efectua plăţi anticipate, trimestrial. Plata impozitului se realizează până la data de 25 martie a anului următor, cel trimestrial trebuie achitat doar până la finalul primelor trei trimestre din an. Pentru fiecare dintre cele trei plăţi trebuie depusă declaraţia 100, privind obligaţiile de plată la bugetul de stat. Plata impozitului pe profit se face la trezoreria din cadrul ANAF unde este înregistrată fiecare dintre persoanele juridice obligate la plata acestei taxe.

Cultele religioase, insituţiile particulare de învaţământ preuniversitar şi superior, asociaţiile de proprietari, organizaţiile non-profit, organizaţiile sindicale şi cele patronale şi contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor, pomicultură şi viticultură au obligaţia să declare şi să plătească impozitul pe profit anual până la data de 25 februarie a anului următor celui pentru care este realizat calculul impozitului.

• Ce implică declararea eronată a impozitului pe profit

Erorile în declararea impozitului pe profit sunt corectate prin ajustarea rezultatului fiscal al anului vizat şi prin depunerea unei declaraţii cu rol rectificator, în acord cu condiţiile stipulate în Codul Fiscal. În cazul erorilor legate de contul de profit şi de pierdere, acestea sunt luate în considerare la determinarea rezultatului fiscal al anului, în care se realizează corectarea acestora. Astfel, în cazul în care există erori înregistrate în contabilitate, acestea se corectează în felul următor:

1. Erorile referitoare la rezultatul reportat sunt corectate, mai întâi, prin ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă acestea, urmată de depunerea unei declaraţii cu rol rectificator, respectând condiţiile prevazute de Codul Fiscal;

2. Erorile referitoare la contul de profit şi pierdere sunt luate în calcul pentru determinarea rezultatului fiscal în anul în care se efectuează corectarea acestora.

• Cum se aplică penalităţile pentru neplata impozitului pe profit

Agenţii economici care întârzie cu îndeplinirea obligaţiilor de plată la termen se supun aplicării de dobânzi şi de penalităţi specifice. Codul de procedură fiscală stabileşte dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru neîndeplinirea obligaţiilor de plată la termen. Acestea se calculează aferent fiecărei zile de întârziere, cu începere din ziua imediat următoare termenului de scadenţă, până la data la care se achită suma datorată.

• Concluzii

Declararea şi plata corectă a impozitului pe profit scuteşte contribuabilii de problemele care pot apărea în relaţia cu autorităţile fiscale, precum şi oferă beneficii comunităţilor din care contribuabilii fac parte prin stimularea bugetului de stat, folosit mai apoi pentru investiţii la nivel naţional.

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ (TVA)

Legislaţie: Directiva a 6-a este Directiva 77/388/CE a Consiliului din 17 mai 1977, privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugata: baza unitara de stabilire, publicata în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 145 din 13 iunie 1977, cu modificările şi completările ulterioare;

Taxa pe valoarea adăugata este un impozit indirect datorat la bugetul statului si care este colectat.

Valoarea adăugată = Marja comercială + Producţia exerciţiului – Consumuri intermediare

Tipuri de TVA:

-TVA deductibilă (4426) – aplicată asupra achiziţiilor

-TVA colectată (4427) – aplicată asupra vânzărilor

-TVA de recuperat (4424) – diferenţa pozitivă dintre TVA deductibilă şi TVA colectată (creanţă fiscală)

-TVA de plată (4423) – diferenţa pozitivă dintre TVA colectată şi TVA deductibilă (datorie fiscală)

TVA neexigibilă (4428)

Regularizarea TVA este operaţiune care se realizează la sfârşitul fiecărei luni si constă în închiderea conturilor 4426 şi 4427 pentru a stabili suma de recuperat /plătit de la/către stat.

Plata se realizează până la data de 25 ale lunii următoare.

Rambursarea se realizează doar în cazul în care contribuabilul solicită acest lucru prin bifarea căsuţei corespunzătoare din decontul de TVA.

BAZA DE IMPOZITARE

Baza de impozitare este constituita in principiu din contrapartida obtinuta sau care urmeaza a fi obtinuta de catre furnizor sau prestator din partea cumparatorului, existand si cazuri specifice.

Nu se includ in baza de impozitare:

- rabaturi, remize, risturnuri, sconturi acordate de furnizori direct clientilor la data exigibilitatii taxei ;

- sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila, penalizarile si orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totala sau partiala a obligatiilor contractuale, daca sunt percepute peste preturile si/sau tarifele negociate;

- dobânzile percepute dupa data livrarii sau prestarii, pentru plati cu întârziere;

- valoarea ambalajelor care circula între furnizorii de marfa si clienti, prin schimb, fara facturare;

- sumele achitate de furnizor sau prestator, în numele si în contul clientului, si care apoi se deconteaza acestuia, precum si sumele încasate în numele si în contul unei alte persoane.

COTELE DE TVA:

Potrivit Codului fiscal, cota standard de TVA de 19% se aplică bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile nescutite de taxă sau nevizate de cotele reduse.

Cota redusă de TVA de 9% se aplică următoarelor servicii:

livrarea de proteze și accesorii ale acestora, cu excepția protezelor dentare scutite de taxă;

livrarea de produse ortopedice;

livrarea de medicamente de uz uman și veterinar;

livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepția băuturilor alcoolice, destinate consumului uman și animal, animale și păsări vii din specii domestice, semințe, plante și ingrediente folosite în prepararea alimentelor, produse folosite pentru a completa sau înlocui alimentele;

livrarea apei pentru irigații în agricultură;

livrarea de îngrășăminte și de pesticide folosite în agricultură, semințe și alte produse agricole destinate însămânțării sau plantării, precum și prestările de servicii de tipul celor specifice folosite în sectorul agricol;

serviciile de alimentare cu apă şi canalizare.

Referitor la cota redusă de TVA de 5%, aceasta se aplică pentru:

manualele școlare, cărțile, ziarele și revistele, cu excepția celor destinate exclusiv sau în principal publicității;

serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice, bâlciuri, parcuri de distracții și parcuri recreative ale căror activități sunt încadrate la codurile CAEN 9321 și 9329, târguri, expoziții și evenimente culturale, evenimente sportive, cinematografe, altele decât cele scutite;

livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite;

cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

serviciile de restaurant și de catering, cu excepția băuturilor alcoolice, altele decât berea;

dreptul de utilizare a facilităților sportive ale căror activități sunt încadrate la codurile CAEN 9311 și 9313, în scopul practicării sportului și educației fizice, altele decât cele scutite;

transportul de persoane cu trenurile sau vehiculele istorice cu tracțiune cu aburi pe linii înguste, în scop turistic sau de agrement;

transportul de persoane folosind instalațiile de transport pe cablu, în scop turistic sau de agrement (telecabină, telegondolă, telescaun, teleski);

transportul de persoane cu vehicule cu tracțiune animală folosite în scop turistic sau de agrement;

transportul de persoane cu ambarcațiuni folosite în scop turistic sau de agrement;

livrarea alimentelor de înaltă valoare calitativă, adică a produselor montane, eco și tradiționale.

Contabilitatea decontărilor cu personalul și cu bugetul de asigurări și protecție socială

1. Structura datoriilor și creanțelor privind personalul și bugetul de asigurări și protecție socială

Decontările cu personalul au ca obiect calculul, înregistrarea la cheltuieli și decontarea salariilor cuvenite angajaților. Structural salariile sunt formate din: salariul de bază, sporurile și adaosurile pentru condiții speciale de muncă și rezultatele obținute, indemnizații și alte sporuri.

Cheltuielile suportate de angajator:

1. Fondul de salarii reprezintă totalitatea salariilor brute suportate de angajatori (din contracte de muncă și contracte de convenții) și cuprinde elementele (statul de salarii):

-Salariul de încadrare stabilit prin negociere colectivă sau individuală între patronat și salariați.

-Sporurile și adaosurile pentru vechime în muncă, condiții grele, funcții suplimentare, pentru conducere.

-Indexările reprezentând actualizări la inflație

-Indemnizații pentru concedii de odihnă (până la 5 ani vechime 18 zile lucrătoare pe an, pentru 5-15 ani vechime 21 zile lucrătoare) și peste 15 ani vechime 25 zile lucrătoare/an. Cuantumul indemnizației se calculează astfel: salariu mediu zilnic x număr de zile de concediu, unde salariul mediu zilnic = (salariul de bază + spor de vechime + indemnizație de conducere) : număr de zile lucrătoare din luna respectivă. Se achită cu 5 zile înainte de plecarea în concediu.

-Indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă plătite din fondul de salarii.

-Avantajele în natură: bunuri sau servicii.

Contribuțiile societății privind salariile:

-CAS contribuția societății la asigurările sociale 19.5% din fondul de salarii realizat.

-CASS contribuția unității la asigurările sociale de sănătate calculate 6% din fondul de salarii realizat.

-CAS. A.B. Contribuția societății la asigurările de accidente + boli profesionale 0.5% ( variabil în funcție de CAEN) din fondul de salarii realizat.

-CAS .CCI contribuția societății la asigurările sociale pentru concedii și indemnizații 0.85% din fondul de salarii realizat.

-Șomaj CFS contribuția societății la fondul de șomaj 2% la fondul brut de salarii.

Fondul de garantare al salariilor 0.25% din fondul de salarii realizat.

Comisionul datorat Casei Naționale de Pensii 0.75 % din fondul de salarii realizat pentru completarea carnetelor de muncă, sau 0.25 % pentru verificarea și certificarea legalității înregistrărilor.

Reținerile din salarii suportate de angajați.

-CAS contribuția la asigurările pentru pensie 9.5% din salariul brut realizat

-Șomaj C.F.S., contribuția la fondul de somaj 1% la fondul de salariu brut realizat

-CASS contribuția angajatului la asigurările sociale de sănătate calculate 6.5% din fondul de salarii realizat.

-Impozit pe salarii, 16% aplicat la baza de calcul (baza de calcul = salariul brut – cas –cass – șomaj - deducerea personală)

-Alte rețineri datorate terților ( avans, rate, sporuri).

Determinarea salariului impozabil și a impozitului pe venitul din salariu.

Venitul brut reprezintă suma veniturilor realizate de salariat pe fiecare loc de muncă, venitul impozabil din salarii se determină astfel:

Din venitul brut se deduc: contribuția personalului la asigurările sociale 9,5%, la fondul de șomaj 1%, la asigurările sociale de sănătate 6,5% rezultând venitul net.

Din venitul net se scad deducerile personale rezultând venitul impozabil la care se aplică cota de impozitare.

Persoanele fizice au dreptul la deducere din venitul anual global a unor sume sub formă de deducere personală acordate pentru fiecare lună a perioadei impozabile (variabil în funcție de persoane aflate în întreținere).

Documente privind evidența salariaților:

Documentele primare care stau la baza stabilirii salariilor pentru fiecare angajat în parte se pot grupa astfel:

Documente privind prezența la lucru: pontaj, condică de prezență, foaie colectivă de pontaj, carnet de pontaj, situația prezenței și absenței.

Documente privind producția obținută: bon de lucru, individual și colectiv, raport de personal și salarizare.

Documente privind stabilirea salariilor: lista de avans chenzinal, lista de indemnizații pentru concediu de odihnă, lista pentru plăți parțiale, drepturi bănești, chenzina I, II, etc.

Contabilitatea sintetică a decontărilor cu personalul

Contabilitatea sintetica a decontărilor cu personalul se realizează cu ajutorul grupei 42 „Personal si conturi asimilate” care cuprinde următoarele conturi sintetice de gradul I:

„Personal salarii datorate”

„Personal – ajutoare materiale acordate”

„Prime reprezentând participarea personalului la profit”

„Avansuri acordate personalului”

„Drepturi de personal neridicate”

„Rețineri din salarii datorate terților”

„Alte datorii și creanțe în legătură cu personalul”

Contul 421 „Personal salarii datorate” ține evidența decontărilor cu personalul pentru drepturi salariale cuvenite în bani sau în natură inclusiv a avansurilor și premiilor achitate din fondul de salarii.

-după conținutul economic este un cont de datorii

-după funcția contabilă este un cont de pasiv.

Se creditează cu salariile și drepturile cuvenite personalului (641).

Se debitează cu reținerea din salarii a avansurilor chenzinale (425), sumele datorate terților pentru cumpărări de bunuri, chirii, rate, etc (427), contribuția pentru asigurările sociale (4312), contribuția pentru asigurările sociale de sănătate (4314), contribuția pentru ajutorul de șomaj (4273), impozitul pe salarii (444) și datorii către unitate (428), cu valoarea la prețul de înregistrare a produselor acordate salariaților ca plata în natură potrivit legii (345), cu drepturi de personal neridicate (426), salariile nete achitate personalului prin virament în conturile personale sau în numerar (512, 531).

Soldul creditor reprezintă drepturile salariale datorate personalului.

Contul 423 „Personal ajutoare materiale acordate” ține evidența ajutoarelor de boală pentru incapacitatea temporară de muncă, a celor pentru îngrijirea copilului, a ajutoarelor de deces, și a altor ajutoare acordate.

-după conținutul economic este un cont de datorii

-după funcția contabilă este un cont de pasiv.

Se creditează cu ajutoarele materiale suportate din CAS (431) precum și cu ajutoarele materiale acordate (645).

Se debitează cu ajutoarele materiale achitate (512, 531), cu reținerea reprezentând avansuri acordate (425), sume datorate unității sau terților (427), contribuția la asigurarea socială (4312), contribuția la asigurarea socială de sănătate (4314) și pentru ajutorul de șomaj (4372) și impozitul datorat (444), cu ajutoarele materiale neridicate la termen (426).

Soldul creditor reprezintă ajutoare materiale datorate salariaților.

Contul 424 „Participarea personalului la profit” tine evidența stimulentelor acordate personalului din profitul realizat.

-după conținutul economic este un cont de datorii

-după funcția contabilă este un cont de pasiv.

Se creditează cu sumele repartizate personalului din profitul realizat în exercițiul expirat (117).

Se debitează cu impozitul reținut (444), sumele achitate personalului (531, 512), sumele neridicate de personal în termen (426). Soldul creditor reprezintă stimulentele din profit, datorate personalului.

Contul 425 „Avansuri acordate personalului” ține evidența avansurilor acordate.

-după conținutul economic este un cont de creanțe,

-după funcția contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu avansurile chenzinale acordate salariaților (512, 531), avansurile neridicate în termen (426).

Se creditează cu sumele de pe statele de salarii sau de ajutoare, reținute ca avans (421, 423).

Soldul debitor reprezintă avansurile acordate și nereținute.

Contul 426 „Drepturi de personal neridicate” ține evidența drepturilor de personal neridicate în termen legal.

-după conținutul economic este un cont de datorii,

-după funcția contabilă este un cont de pasiv.

Se creditează cu sumele datorate personalului, reprezentând salarii, sporuri, adaosuri, stimulente, ajutoare de boală, avansuri chenzinale și alte drepturi, neridicate în termenul prevăzut pentru plata acestora (421, 423, 424, 425).

Se debitează cu sumele neridicate la termen și achitate ulterior personalului (512, 513), drepturile de personal neridicate în termen și prescrise (7588).

Soldul creditor reprezintă drepturile de personal neridicate.

Contul 427 „Rețineri din salarii datorate terților” ține evidența reținerilor din salarii datorate terților.

-după conținutul economic este un cont de datorii

-după funcția contabilă este un cont de pasiv.

Se creditează cu sumele reținute pe stat, datorate terților reprezentând chirii, rate și alte obligații față de terți (421, 423,424).

Se debitează cu plata acestora către terți (512, 531).

Soldul creditor reprezintă sumele reținute salariaților, datorate terților.

Contul 428 „Alte datorii și creanțe în legătură cu personalul” ține evidența altor datorii și creanțe în legătură cu personalul, el este un cont sintetic de gradul I, care se dezvoltă în alte două conturi sintetice de gradul II, astfel :

„Alte datorii în legătură cu personalul”

„Alte creanțe în legătură cu personalul”

-după conținutul economic este un cont de datorii și creanțe salariale

-după funcția contabilă este un cont bifuncțional.

Se creditează cu garanțiile gestionare reținute personalului (421), sumele datorate personalului și concediile de odihnă neefectuate pentru care nu s-au întocmit state până la închiderea exercițiului (641), sumele datorate personalului sub formă de ajutoare (438), sumele încasate în numerar sau reținute personalului, în contul datoriilor, din salariile și ajutoarele materiale cuvenite (431, 421, 423).

Se debitează cu sumele reprezentând alte datorii în legătură cu personalul, achitate în numerar (531), cu sumele datorate de personal reprezentând chirii (438,706), avansuri nejustificate (542), salarii, ajutoare de boală, sporuri și adaosuri necuvenite imputate (708, 758, 4427), sumele restituite gestionarilor în numerar reprezentând garanțiile și dobânzile aferente la încetarea sarcinilor de gestiune (5311), cota parte din valoarea echipamentului de lucru suportată de personal, inclusiv TVA aferent (5322, 5323), datorii față de personal prescrise sau anulate și scoase din evidență (7588).

Soldul creditor reprezintă sumele cuvenite personalului.

Soldul debitor reprezintă sumele datorate de personal întreprinderii.

Operațiuni privind decontările cu personalul și cu bugetele de asigurări sociale și protecție socială

Conform statului de salarii avem următoarele înregistrări:
Pe data de 25.01.2020 se înregistrează plata avansului la salarii conform listei de avans în suma de 50.000 lei:
                        425                       =                      5311                          50.000
„Avansuri acordate personalului”                        „Casa in lei”

Conform statului înregistrăm la sfârșitul lunii cheltuielile unității aferente unui fond brut de salarii de 111.000 lei

                   641                               =                    421                            111.000
„Cheltuieli cu salariile personalului”            „Personal-salarii datorate”

ACTIVE CIRCULANTE

Definitii 

Un activ circulant este un activ care: 

a) se asteapta sa fie realizat sau este detinut cu intentia de a fi vandut sau consumat in cursul normal al ciclului de exploatare al entitatii; 

b) este detinut, in principal, in scopul tranzactionarii; 

c) se asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilantului; sau 

d) este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este restrictionata. 

In categoria activelor circulante se cuprind: 

a) stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost intocmita factura; 

b) investitii financiare pe termen scurt; 

c) casa si conturi la banci. 

d) creante;

1. Stocuri 

Stocurile sunt activele curente: 

– detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii; 

– in curs de executie (fabricatie) in vederea vanzarii in procesul desfasurarii nor- male a activitatii; sau 

– sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile care urmeaza sa fie folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii. 

Structuri ale stocurilor 

1.marfuri (bunurile pe care entitatea le achizitioneaza in vederea revanzarii sau pro- dusele predate spre vanzare magazinelor proprii); 

2.materii prime (participa direct la fabricarea produselor si se regasesc in produsul finit integral sau partial, fie in starea lor initiala, fie transformata); 

3.materiale consumabile (participa sau ajuta la procesul de fabricatie sau de exploatare fara a se regasi, de regula, in produsul finit): 

– materiale auxiliare; 

– combustibili; 

– materiale pentru ambalat; 

– piese de schimb; 

– seminte si materiale de plantat; 

– furaje; si 

– alte materiale consumabile; 

5.materiale de natura obiectelor de inventar; 

6.produse: 

– semifabricatele (produsele al caror proces tehnologic a fost terminat intr-o sectie (faza de fabricatie) si care trec in continuare in procesul tehnologic al altei sectii (faze de fabricatie) sau se livreaza tertilor); 

– produsele finite (produsele care au parcurs in intregime fazele procesului de fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare in cadrul entitatii, putand fi depozitate in vederea livrarii sau expediate direct clientilor); si 

– produsele reziduale (rebuturile, materialele recuperabile si deseurile); 

7.animale si pasari: 

– animalele obtinute din fatari si cele tinere de orice fel (vitei, miei, purcei, manji 

si altele) crescute si folosite pentru reproductie; 

– animalele si pasarile la ingrasat pentru a fi valorificate; 

– coloniile de albine; si 

– animalele pentru productie (lana, lapte si blana); 

8.ambalaje (ambalajele refolosibile, achizitionate sau fabricate, destinate produselor vandute si care in mod temporar pot fi pastrate de terti, cu obligatia restituirii in conditiile prevazute in contracte); 

9.productia in curs de executie (productia care nu a trecut prin toate fazele de pre- lucrare, prevazute in procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate in intregime, lucrarile si serviciile, precum si studiile in curs de executie sau neterminate). 

Elementele de stocuri includ si bunurile aflate in custodie, pentru prelucrare sau in consignatie la terti, care sunt inregistrate in contabilitate in mod distinct pe categorii de stocuri.

2. Investitii financiare pe termen scurt

Contabilitatea trezoreriei asigura evidenta existentei si miscarii actiunilor detinute la entitatile afiliate, altor investitii pe termen scurt, disponibilitatilor in conturi la banci/casierie, creditelor bancare pe termen scurt si altor valori de trezorerie.

Alte investitii pe termen scurt reprezinta obligatiunile emise si rascumparate, obligatiunile achizitionate si alte valori mobiliare achizitionate in vederea realizarii unui profit intr-un termen scurt.

In categoria altor investitii pe termen scurt intra si depozitele bancare pe termen scurt.

3. Casa si conturi la banci

Conturile la banci cuprind: valorile de incasat, cum sunt cecurile si efectele comerciale depuse la banci, disponibilitatile in lei si valuta, cecurile entitatii, creditele bancare pe termen scurt, precum si dobanzile aferente disponibilitatilor si creditelor acordate de banci in conturile curente.

Sumele virate sau depuse la banci ori prin mandat postal, pe baza de documente prezentate entitatii si neaparute inca in extrasele de cont, se inregistreaza intr-un cont distinct.

Conturile curente la banci se dezvolta in analitic pe fiecare banca.

Dobanzile de incasat, aferente disponibilitatilor aflate in conturi la banci, se inregistreaza distinct in contabilitate, fata de cele de platit, aferente creditelor acordate de banci in conturile curente, precum si cele aferente creditelor bancare pe termen scurt.

Dobanzile de platit si cele de incasat, aferente exercitiului financiar in curs, se inregistreaza la cheltuieli financiare sau venituri financiare, dupa caz.

Contabilitatea disponibilitatilor aflate in banci/casierie si a miscarii acestora, ca urmare a incasarilor si platilor efectuate, se tine distinct in lei si in valuta.

Operatiunile privind incasarile si platile in valuta se inregistreaza in contabilitate la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Nationala a Romaniei, de la data efectuarii operatiunii.

Operatiunile de vanzare-cumparare de valuta, inclusiv cele derulate in cadrul contractelor cu decontare la termen, se inregistreaza in contabilitate la cursul utilizat de banca comerciala la care se efectueaza licitatia cu valuta, fara ca acestea sa genereze in contabilitate diferente de curs valutar.

CONCURENȚA - COMPONENTĂ A PIEȚEI

Concurenţa este un mod de manifestare a economiei pe piaţă, în care pentru un bun omogen şi substitutele sale, existenţa unui singur producător devine, practic, imposibilă. 

Problema concurenţei prezintă interes pentru toţi actorii pieţei: producători, consumatori, intermediari. 

Fiecare firmă este preocupată să fie cât mai competitivă, iar câştigul net să fie cât mai bun. Iar acţiunile unei firme nu depind exclusiv de aceasta, ci de acţiunile concurenţilor ei. În absenţa concurenţilor orice firmă aflată pe piaţă ar putea să-şi stabilească liber preţurile la un nivel ridicat. 

În funcţie de numărul de concurenţi si gradul de diferenţiere al produselor întâlni 

Concurenţa imperfectă este situaţia de pe piaţă în care condiţiile necesare pentru existenţa concurenţei perfecte nu sunt satisfăcute. Forme de concurenţă imperfectă: 

Monopol – situaţie în care există un singur vânzător al unui bun economic. 

Oligopol – situaţia în care există un număr redus de vânzători ai unui bun economic. 

Concurenţa monopolistă – situaţie în care există mai multi vânzători de bunuri total diferite. 

Monopson – situaţie în care există un singur cumpărător al unui bun economic. 

Oligopson – situaţie în care există un număr restrâns de cumpărători ai unui bun economic. 

Concurenţa imperfectă poate apărea pe anumite pieţe din cauza lipsei de informare a cumpărătorilor si vânzătorilor despre preţuri şi despre bunurile de pe piaţă. 

Concurenţa perfectă este un model al teoriei economice. Acest model descrie o formă ipotetică a pieţei în care nici un producător sau consumator nu are puterea de a influenţa preţurile de pe piaţă. Aceasta ar conduce la un rezultat eficient, ţinând cont de definiţia standard a economiei. Analiza pieţelor perfect competitive asigură fundamental teoriei cererii si ofertei. 

În cadrul pieţei, firmele pot avea în vedere satisfacerea aceloraşi nevoi de consum sau a unor nevoi diferite, ele adresând acestora produse sau servicii identice, substituibile sau asemănătoare. În funcţie de acestea, concurenţa poate fi variabilă: 

Concurenţa directă este cea mai uşor de observat şi poate fi: 

· concurenţă de marcă – ce are loc între firme ce oferă aceleaşi bunuri şi servicii destinate satisfacerii aceloraşi nevoi. Diferenţierea între concurenţi se realizează în acest caz prin intermediul mărcii. Exemplu: producătorii de bere, benzină, pâine, etc. 

· concurenţă la nivel de industrie – ce are loc între firme ce oferă produse similare care satisfac diferit aceeaşi nevoie. Este vorba, în general, de produse sau servicii substituibile în consum, iar competiţia se realizează prin diferenţierea calitativă a produselor. Exemplu: industria alimentară, industria confecţiilor. 

Concurenţă indirectă este privită mai ales din punct de vedere al pieţei şi poate fi: 

· concurenţă formală – ce are loc între firme ce oferă produse/ servicii care satisfac aceeaşi nevoie în moduri diferite. Exemplu: nevoia de a petrece timpul liber se satisface vizionând un film sau participând la o excursie. 

· concurenţă generică – ce se întâlneşte la nivelul întregii pieţe, firmele disputându-si de fapt venituri ale cumpărătorilor, care sunt obligaţi să îşi ierarhizeze nevoile. 

Concurenții direcți și indirecți

În cadrul pieţei, firmele pot avea în vedere satisfacerea aceloraşi nevoi de consum sau a unor nevoi diferite, ele adresând acestora produse sau servicii identice, substituibile sau asemănătoare. În funcţie de acestea, concurenţa poate fi variabilă:

Concurenţa directă este cea mai uşor de observat şi poate fi:

· concurenţă de marcă – ce are loc între firme ce oferă aceleaşi bunuri şi servicii destinate satisfacerii aceloraşi nevoi. Diferenţierea între concurenţi se realizează în acest caz prin intermediul mărcii. Exemplu: producătorii de bere, benzină, pâine, etc.

· concurenţă la nivel de industrie – ce are loc între firme ce oferă produse similare care satisfac diferit aceeaşi nevoie. Este vorba, în general, de produse sau servicii substituibile în consum, iar competiţia se realizează prin diferenţierea calitativă a produselor. Exemplu: industria alimentară, industria confecţiilor.

Concurenţa indirectă este privită mai ales din punct de vedere al pieţei şi poate fi:

· concurenţă formală – ce are loc între firme ce oferă produse/ servicii care satisfac aceeaşi nevoie în moduri diferite. Exemplu: nevoia de a petrece timpul liber se satisface vizionând un film sau participând la o excursie.

· concurenţă generică – ce se întâlneşte la nivelul întregii pieţe, firmele disputându-si de fapt venituri ale cumpărătorilor, care sunt obligaţi să îşi ierarhizeze nevoile.

   

NEGOCIEREA CONTRACTELOR - DEFINIRE

Sistemul informaţional la nivelul întreprinderii

Sistemul informaţional la nivelul întreprinderii 

- definire; 

- componentele sistemului informaţional; 

-fluxurile şi circuitele informaţionale la nivelul întreprinderii;

Sistemul informational permite cunoasterea situatiei existente intr-o intreprindere, a situatiei trecute si anticiparea evolutiei viitoare a acesteia, contribuind astfel la elaborarea si indeplinirea obiectivelor stabilite. Prin intermediul sau se obtin informatiile necesare fundamentarii deciziilor, implementarii acestora precum si cele necesare adaptarii continue a intreprinderii comerciale la schimbarile interne si externe.
Sistemul informational cuprinde totalitatea elementelor (date, informatii, circuite si fluxuri informationale, proceduri si mijloace de tratare a informatiilor) din cadrul firmei, avand drept scop sa asigure suportul informational necesar indeplinirii obiectivelor firmei.
Sistemul informational afecteaza major atat functiile intreprinderii, cat si proiectarea structurilor pe care aceste functii se bazeaza, prin urmare organizatia in ansamblul ei.
Datele şi informaţiile – reprezintă componentele primare ale sistemului informaţional, organic interdependente, fapt pentru care sunt abordate împreună.
Data, reprezintă descrierea cifrică sau letrică a unor acţiuni, procese, fapte, fenomene referitoare la organizaţie sau la procese din afara sa, care interesează managementul acesteia.
Informaţia, desemnează acele date care aduc adresantului un spor de cunoaştere privind direct şi indirect organizaţia respectivă, ce îi furnizează elemente noi, utilizabile în realizarea sarcinilor ce revin în cadrul respectivei organizaţii.

Tipologia informaţiilor:
1. După modul de exprimare:
- orale;
- scrise;

2. După gradul de prelucrare:
- primare (cele mai răspândite la nivelul executanţilor);
- intermediare (se află în diferite faze de prelucrare);
- finale (au trecut prin întreg şirul de prelucrări informaţionale prevăzute).

3. După direcţia de vehiculare:
- ascendente (se transmit de la eşaloanele ierarhice inferioare la cele superioare ale managementului);
- orizontale (se transmit între titulari de posturi situate pe acelaşi nivel ierarhic).

4. După modul de organizare a înregistrării şi prelucrării:
- tehnico-operative (localizează în timp şi spaţiu procesele din cadrul organizaţiei);
- de evidenţă (se referă la aspectele economice ale activităţilor organizaţiei);
- statistice (sunt folosite pentru evaluarea rezultatelor organizaţiei pentru previzionarea de noi obiective)

5. După provenienţă:
-exogene (provin din suprasistemele din care face parte organizaţia. Ex: legi, ordonanţe, decizii, instrucţiuni, indicaţii, etc.)
endogene (sunt generate în cadrul organizaţiei)

6. După destinaţie:
- interne:
- externe (beneficiarii sunt clienţii, furnizorii sau suprasistemele din care face parte organizaţia);

7. După obigativitatea pentru adresant:
-imperative (emise de conducători şi destinate nivelurilor ierarhice inferioare);
-nonimperative (emise de executanţi şi manageri, destinate colegilor sau superiorilor). Luarea în considerare a mesajului informaţional nu este obligatorie.

8. După natura proceselor reflectate:
- cercetare –dezvoltare;
- comerciale;
- producţie;
- financiar-contabile;
- personal;

Resursele informationale ale intreprinderilor cuprind ansamblul informatiilor disponibile (obtinute si/sau generate) si refolosibile.
Supravietuirea firmelor, adaptarea lor la un mediu tot mai dinamic si complex sunt conditionate de resursele informationale de care dispun, de capacitatea de a le imbogati continuu.
In consecinta, intreprinderile trebuie sa-si organizeze un sistem eficient de captare, prelucrare, stocare si transmitere a informatiilor, transformandu-le in resurse disponibile si refolosibile, in vederea unei fundamentari corespunzatoare a deciziilor privind activitatea curenta si de perspectiva.

In plan static, se pot decanta informatiile interne (din cadrul intreprinderii) si externe (din mediul de actiune). Aceste doua categorii trebuie intelese in dinamica lor, favorizand circulatia lor in ambele sensuri si permitand pozitionarea intreprinderii in mediul ei de afaceri.

Proiectarea unui sistem informational eficient se face avand la baza o serie de principii, a caror respectare ii conditioneaza functionalitatea si eficienta.

a) subordonarea conceperii si functionarii sistemului informational cerintelor conducerii;
b) corelarea sistemului informational cu sistemul decizional si structura organizatorica a firmei;
c) principiul asigurarii unitatii metodologice a tratarii informatiilor;
d) principiul concentrarii asupra abaterilor esentiale;
e) principiul asigurarii unui maximum de informatii finale din fondul de informatii primare;
f) asigurarea unui timp corespunzator de reactie decizionala si operationala pentru toti beneficiarii de informati;
g) asigurarea flexibilitatii sistemului informational, astfel incat sa fie posibila modificarea, adaptarea rapida si usoara a caracteristicilor sale in functie de necesitati;
h) principiul eficientei.
Resursele informationale ale intreprinderii, continand informatii legate de piata, furnizori, beneficiari, preturi, stocuri, sortimente etc., pot fi gestionate rapid si eficient cu ajutorul calculatorului, printr-o exploatare modulara a diverselor sale aplicatii.
Cele mai frecvent informatizate tipuri de activitati sunt cele specifice functiei financiar-contabile (A), celei de personal (B) si celei comerciale (C).

(A) poate cuprinde:
operarea situatiilor contabile lunare respectiv:
-introducerea operatiilor in registrul jurnal;
-vizualizarea jurnalului;
-raportari contabile;
-generarea automata a inregistrarilor de jurnal;
-inregistrarea in sintetic a rulajelor din jurnal;
-schimbarea gestiunii pentru care se opereaza;
-schimbarea lunii contabile de operare;
-operarea extraselor de cont prin: introducerea operatiilor de extras de cont; rapoarte extras de cont si vizualizari;
-schimbarea indexului de operare; ajustarea automata a soldurilor initiale;
-operarea registrului de casa prin: introducerea operatiilor de registru de casa;
-rapoarte registru de casa si vizualizari;
-schimbarea indexului de operare;
-ajustarea soldurilor initiale automat;
-preluarea chitantelor in casa;

receptii-intrari (inclusiv generarea documentelor primare aferente):
-receptii prin factura de la furnizori;
receptii prin aviz de insotire furnizor;
receptii in consignatie de la populatie;
plusuri de inventar;
receptie prin factura la amanuntul (pentru intreprinderile comerciale cu activitate mixta);
receptii prin aviz la amanuntul;
generarea stocurilor la zi;
schimbarea gestiunii de lucru;
rapoarte si vizualizari de documente;

vanzari-iesiri (inclusiv generarea documentelor primare aferente): vanzarea prin factura;
vanzarea prin aviz de expeditie;
minusuri de inventar;
predare obiecte de inventar;
factura retur la furnizor;
retur marfa din consignatie;
minus inventar la amanuntul (pentru intreprinderile comerciale cu activitate integrata);
bonuri de consum;
generarea stocurilor la zi;
schimbarea gestiunii de lucru;
rapoarte si vizualizari de documente;
mijloace fixe-operatiuni de evidenta a acestora.

(B) poate cuprinde:
operare stat de plata avans si respectiv lichidare;
initializarea statelor de plata;
rapoarte si vizualizari de personal;
calculul salariului brut din net si invers.

(C) poate cuprinde:
consultarea informativa a stocului disponibil;
consultarea stocului si negocierea comenzilor;
centralizarea notelor de comanda in vederea lotizarii;
listarea centralizatoarelor notelor de comanda;
editarea automata a avizelor de expeditie;
consultarea si modificarea cantitatilor in boxpalete;
listarea spatiilor de depozitare libere;
preluarea receptiilor si actualizarea fisierelor. 

www.incluzivbusinesshub.ro
www.rasfoiesc.com
www.zota.ase.ro

Elaborarea planului de aranjare sortimentală

Elaborarea planului de aranjare sortimentală 

Componenta majora a tehnologiilor comerciale, etalarea marfurilor constituie, alaturi de publicitatea la locul vanzarii si reclama, o tehnica proportionala definitorie pentru imaginea si profitabilitatea punctelor de vanzare, reprezentand totodata o variabila principala a procesului de merchodising. 

Etalarea marfurilor reprezinta ansamblul regulilor si procedeelor de prezentare a marfurilor si reuneste o seama de procese si operatii ce au loc in sala de vanzare in vederea realizarii unei oferte active, apte sa asigure cresterea vanzarilor. 

Etalarea marfurilor, ca element fundamental al promovarii, vizeaza o serie de aspecte, precum: obiectivele expunerii, criteriile de selectare a marfurilor, modalitati de expunere a marfurilor, combinatia culorilor, tematica expunerii. 

Ansamblul procedurilor si regulilor de prezentare a marfurilor, tehnologia etalarii marfurilor reuneste procesele si operatiile desfasurate in cadrul salii de vanzare in vederea pozitionarii produselor pe echipamente comerciale specifice si informarii consumatorilor asupra caracteristicilor economice si tehnice ale produselor.

Etalarea- element fundamental al promovarii marfurilor 

Etalarea marfurilor reprezinta ansamblul regulilor si procedeelor de prezentare a marfurilor si reuneste o seama de procese si operatii ce au loc in sala de vanzare in vederea realizarii unei oferte active, apte sa asigure cresterea vanzarilor. 

Etalarea marfurilor, ca element fundamental al promovarii, vizeaza o serie de aspecte, precum: obiectivele expunerii, criteriile de selectare a marfurilor, modalitati de expunere a marfurilor, combinatia culorilor, tematica expunerii. 

Ansamblul procedurilor si regulilor de prezentare a marfurilor, tehnologia etalarii marfurilor reuneste procesele si operatiile desfasurate in cadrul salii de vanzare in vederea pozitionarii produselor pe echipamente comerciale specifice si informarii consumatorilor asupra caracteristicilor economice si tehnice ale produselor. 

In ceea ce priveste gestiunea sortimentului de marfuri si etalarea acestora, in Romania exista inca diferente majore fata de magazinele existente in tarile dezvoltate ale lumii. Inca descoperim in multe magazine etalari de genul: ,,nu conteaza unde, nu conteaza ce", ,,de toate pentru toti", ,,etalare tip bazar" etc., care nu au nici o logica estetica, merceologica si comerciala. Nu se respecta reguli elementare de vecinatate, de asociere a produselor in consum sau in utilizare. Exista etalari de produse complet eterogene. In plus, nu se urmareste situatia fiecarui articol (vanzare, cantitate, adaos comercial, rentabilitate etc.). 

Sunt multe marfuri care nu se vand, dar sunt mentinute fara justificare in sortiment. De cele mai multe ori, analiza se face global, pe ansamblul sortimentului, performantele firmelor bazandu-se de fapt, doar pe un numar restrans de articole. 

In ceea ce priveste design-ul interior exista o serie de neajunsuri. Poate cel mai grav este cel reprezentat de,,initiativa" unor intreprinzatori de a desfiinta pereti sau de a interveni asupra lor, desi acestia sunt de rezistenta si fara nici un fel de autorizare. Totusi, interiorul magazinelor a inceput sa fie tratat cu mai multa grija, incepand cu starea de curatenie si continuand cu confortul termic, cu finisajele si decorurile utilizate, cu iluminatul folosit etc.