Tipologia cercetărilor de marketing

 

PROCEDEELE METODEI CONTABILITĂȚII

 

CERCETAREA DE MARKETING

Cercetarea de piață există în scopul de a orienta deciziile de afaceri, oferindu-vă o perspectivă asupra pieței, competitorilor, produselor, clienților și activităților de marketing. Cercetarea de piață vă permite să luați decizii în cunoștință de cauză, ajutându-vă astfel, să dezvoltați o strategie de marketing de succes.

Cercetarea de marketing se definește ca un proces sistematic de colectare, înregistrare și analiza a datelor calitative și cantitative, cu privire la aspecte legate de produse și servicii.

Cercetarea de marketing reprezintă activitatea prin intermediul căreia, cu ajutorul unor concepte, metode și tehnici științifice de investigare se realizează specificarea, măsurarea, culegerea, analiza și interpretarea informațiilor de marketing, destinate conducerii unității economice pentru cunoașterea mediului în care funcționează, identificarea oportunităților, evaluarea alternativelor, acțiunilor de marketing și a efectelor acestora.

Cercetarea de marketing trebuie sa aiba maxima obiectivitate, si sa fie, pe cat posibil, impartiala si lipsita de distorsiuni.

Scopul cercetarii de marketing este acela de a identifica si de a evalua modul in care modificarile elementelor mixului de marketing (produs, pret, promovare, distributie) influenteaza comportamentul clientilor.

Termenul este de obicei asociat cu cercetarea de piata, insa exista o diferenta. Cercetarea de piata studiaza pietele, in timp ce cercetarea de marketing vizeaza in mod special procesele de marketing.

Cercetarea de piata are un domeniu mai larg de aplicare si examineaza toate aspectele unui mediu de afaceri.

Analizeaza concurenta, structura pietei, reglementarile guvernamentale, tendintele economice, progresele tehnologice, precum si numerosi alti factori care alcatuiesc mediul de afaceri.

Cercetarea de marketing este adesea impartita in: cercetare de marketing calitativa (studii de caz, interviuri in profunzime, focus grup) si cercetare de marketing cantitativa (chestionare – sondaje de opinie, studii de piata).

Tehnicile de cercetare de marketing pot lua mai multe forme, inclusiv: studiul satisfactiei clientilor, cercetarea privind valoarea brandului, cercetarea privind eficacitatea publicitatii si a reclamelor, analiza site-urilor prin metoda eye tracking, analiza eficientei de marketing, clientul misterios, studiul pozitionarii pe piata, cercetari privind marketingul viral.

Aria cercetarilor de marketing

Un prim domeniu al cercetarii de marketing il contituie intreprinderea insasi (obiective, strategii, politici de dezvoltare, resursele lunare, materiale si financiare, calitatea activitatii de conducere).

Domeniul cel mai important al cercetarilor de marketing il constituie, fara indoiala studierea pietei. Pot fi supuse investigatiei atat aspecte generale: caracteristicile, structura, capacitatea si conjuncture pietei, dinamica fenomenului de piata, dimensiunile spatiale ale pietei, etc. cat si diferite fenomene si categori ale pietii : cererea si oferta, preturile si tarifele, exporturile si importurile, cotele de piata etc.

Cercetarea de marketing urmareste sa evidentieze si incidentele altor componente ale mediului asupra activitatii de piata a intreprinderii: evolutia generala a economiei si ramuri respective, evolutia concurentii si a politici de marketing a acestuia, cadrul legislative si institutional, mediul tehnologic, ecologic, social-politic etc.

Un domeniu important al cercetari de marketing il reprezinta si inregistrarea nevoilor de consum, din punct de vedere atat al modului in care iau nastere, al dimensionarii si ierarhizarilor, al raporturilor dintre ele, cat si, mai ales, al modalitatilor de materializare a lor in consum, prin intermediul cererii, de piata.

Pentru intelegerea mecanismului complet de transformare a nevoii in cerere de marfuri sau servicii, un loc cu totul aparte in cercetarea de marketing il detin studierea comportamentului de cumparare si de consum al cumparatorilor (obiective: drepturile consumatorilor si utilizatorilor, consumul si caracteristicile sale, procesul decizional de cumparare si de consum, comportamentul manifest de cumparare si de consum)

In sfera cercetarii de marketing intra si investigatiile menite sa directioneze politica de marketing-mix in intregul ei sip e fiecare componenta considerate separate (produs, pret, distributie, promovare)

- Cercetarea de marketing privind produsul: atributele produsului, componenta liniei de produse, modificarea produsului, gradul de acceptare si potentialul noului produs, produsele competitive, testarea produselor existente, analiza valorii, marca, ambalajul, instructiunile de utilizare etc.

- Cercetarea de marketing privind pretul: informatii pentru fundamentarea nivelului preturilor produselor noi, diferentierea preturilor pe linii de produse, strategiile de preturi, reducerile sezoniere sau speciale, rabaturile acordate etc.

- Cercetarea de marketing privind procesul de distributie: tipologia canalelor de distributie si caracteristicile acestora, structura sistemelor logice, strategiile de distributie si costurile acestora, serviciile oferite cumparatorilor, etc.

- Cercetarea de marketing privind activitatea promotionala: structura pe forme a acestei activitati, selectia mediilor si suporturilor publicitare, elaborarea mesajelor publicitare, programarea companiilor promotionale, evaluarea eficientei activitatii promotionale si altele.

Nu in ultimul rand ca importanta, cercetare de marketing presupune si o ampla activitate de analize, precum si de previziuni pe termen scurt, mediu sau lung pentru fundamentarea programelor si tuturor activitatilor de marketing, pentru evaluarea performantelor in acest domeniu.

DREPTURI ȘI OBLIGAȚII ALE PERSONALULUI

Orice angajat al unei organizații are anumite drepturi și obligații care decurg din prevederile legale, precum și din contractele colective și individuale de muncă, din statutul și regulamentele interioare.

Responsabilitățile în domeniul drepturilor și ale disciplinei muncii revin atât managerilor cât și compartimentului de personal.

Drepturi legale

Conform Codului Muncii, persoana încadrată are următoarele drepturi principale:

-să i se asigure un loc de muncă potrivit aptitudinilor, pregătirii profesionale, aspirațiilor, precum și nevoilor unității;

-să fie retribuită în raport cu cantitatea și calitatea muncii prestate, corespunzător timpului lucrat;

-să i se asigure stabilitatea în muncă, contractul de muncă neputând să înceteze sau să fie modificat decât în cazurile prevăzute de lege;

-să participe la conducerea, organizarea și controlul activității unităților, să aleagă și să poată fi aleasă în organele de conducere colectivă;

-să beneficieze de condițiile create prin reglementările legale, inclusiv de concedii de studii, pentru ridicarea pregătirii profesionale și a nivelului general de cunoaștere;

-să fie promovată în categorii de încadrare sau în funcții superioare, în raport cu pregătirea, experiența, rezultatele muncii, nevoile unității, beneficiind astfel de condițiile create pentru afirmarea și valorificarea aptitudinilor și capacităților personale;

-să i se asigure repaus săptămânal și concediu de odihnă anual plătit, să folosească condițiile create de societate pentru recreere, refacerea capacității de muncă, ridicarea nivelului de cultură, să beneficieze de înlesniri pentru trimiterea la odihnă și tratament în stațiuni balneoclimaterice;

-să beneficieze de condiții corespunzătoare de muncă, de protecție a muncii, de asistență medicală gratuită, de indemnizații de asigurări sociale în caz de pierdere temporală a capacității de muncă, de măsuri pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea și întărirea sănătății, precum și de măsuri pentru protecția socială a femeilor și tinerilor; în acest scop se alocă importante fonduri pentru înlăturarea cauzelor care determină accidente de muncă și îmbolnăviri profesionale, pentru protecția muncii și ușurarea efortului fizic;

-să beneficieze de pensie pentru limita de vârstă sau în caz de invaliditate;

-să folosească baza materială a unităților destinată activității culturale și sportive;

-să se asocieze în organizații sindicale și în alte organizații obștești, potrivit prevederilor Constituției României;

-să se adreseze organelor superioare, celor de jurisdicție sau oricărui for competent, ori de câte ori consideră că a fost prejudiciată în drepturile sale.

Alte drepturi ale angajaților vizează: dreptul la investigații asupra locului de muncă; dreptul de a cunoaște condițiile de muncă periculoase și nesigure; libertatea cuvântului; notificarea angajatului despre perspectiva închiderii întreprinderii etc.

Obligațiile angajaților

Conform Codului Muncii, ca membru al colectivului de muncă, persoana încadrată într-o unitate are următoarele îndatoriri principale:

-să apere proprietatea și să contribuie la dezvoltarea ei;

-să realizeze norma de muncă și celelalte sarcini ce decurg din funcția sau postul deținut și să răspundă de îndeplinirea lor față de colectivul de muncă și față de conducerea unității;

-să efectueze orice activitate potrivit pregătirii sale și nevoilor unității. În situații deosebite, determinate de necesitatea asigurării bunei funcționari a unității, fiecare are obligația de a participa - indiferent de funcția sau de postul pe care îl ocupă - la executarea oricăror lucrări și la luarea tuturor măsurilor cerute de nevoile unității;

-să respecte programul de lucru, să folosească integral și cu eficiență timpul de muncă;

-să asigure utilizarea integrală a capacităților de producție, ridicarea productivității muncii, reducerea cheltuielilor de producție, realizarea lucrărilor încredințate, în condițiile de calitate stabilite, creșterea eficienței activității unității în care lucrează;

-să respecte ordinea și disciplină la locul de muncă;

-să-și ridice necontenit calificarea profesională, nivelul de cunoștințe tehnico-științifice și de cultură generală, să urmeze și absolve cursurile de perfecționare organizate sau recomandate de unitate;

-să respecte normele de conduita în relațiile cu ceilalți membri ai colectivului de muncă, să vegheze la aplicarea lor în viață, să dea dovadă de cinste și corectitudine, să contribuie la întărirea spiritului de disciplină, de întrajutorare, să combată orice fel de manifestări înapoiate;

-să asigure păstrarea secretului de stat și secretului de serviciu;

-să respecte normele de protecție a muncii și să contribuie la preîntâmpinarea și înlăturarea oricăror situații care ar putea pune în primejdie viața, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor ori bunurile materiale.

Persoanelor încadrate în muncă le este interzis sa primească de la cetățeni bani sau alte foloase pentru activitățile prestate în cadrul atribuțiilor de serviciu.

Disciplina muncii

Definire - prin disciplină se înțelege totalitatea regulilor de comportare impuse membrilor unui grup. 

Disciplina muncii este în strânsă corelație cu drepturile și obligațiile (îndatoririle) angajaților. Orice încălcare a drepturilor, dar mai ales a îndatoririlor angajaților, poate genera acte de indisciplină.

Formele disciplinei muncii - disciplina muncii poate fi privită ca având două forme fundamentale: disciplina tehnologică și cea organizatorică.

Disciplina tehnologică - presupune ca fiecare angajat, în timpul îndeplinirii responsabilităților proprii, să respecte întocmai succesiunea și conținutul operațiunilor prevăzute de tehnologie;

Disciplina organizatorică - presupune respectarea de către toți angajații, indiferent de nivelul ierarhic pe care sunt situați, a obligațiilor ce le revin, precum și a relațiilor de muncă stabilite.

Recompensele - pentru îndeplinirea în bune condiții a responsabilităților, personalul poate fi recompensat prin:

-mulțumiri verbale sau în scris;

-evidențiere;

-acordarea de diplome și titluri;

-creșteri de salarii;

-premii și alte forme de recompensare; procente din profiturile anuale;

-stimulente și recompense specifice pentru fidelitate, atașament etc.

Abaterile disciplinare - conform Codului Muncii, încălcarea cu vinovăție de către cel încadrat în muncă - indiferent de funcția sau postul pe care îl ocupă - a obligațiilor sale, inclusiv a normelor de comportare, constituie abatere disciplinară, care se sancționează, după caz, potrivit legii, cu:

-mustrare;

-avertisment;

-retragerea uneia sau mai multor gradații sau trepte de salarizare pe o perioada de 1-3 luni sau, în cazul celor încadrați cu salariul la nivelul de bază, diminuarea acestuia cu 5-10% pe aceeași perioadă;

-reducerea salariului și reducerea indemnizației de conducere pe durata de 1-3 luni, cu 5-10%;

-retrogradarea în funcție sau în categorie - în cadrul aceleiași profesii - pe durata de 1-3 luni;

-desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

Organizațiile economice, în funcție de condițiile specifice ale unor locuri de muncă sau activități, pot stabili și alte măsuri disciplinare sau o aplicare combinată a acestora.

ETALAREA MĂRFURILOR ÎN INTERIORUL MAGAZINULUI

 

STOCURILE DE MĂRFURI

În activitatea curentă a agenților economici apar probleme operative de producție, de planificare sau proiectare, care se cer rezolvate în așa fel încât ele să corespundă unui anumit scop, de exemplu: un program de producție realizat cu beneficii cât mai mari, cu cheltuieli cât mai mici sau într-un timp cât mai scurt etc.

Pornind de la anumite date cunoscute, caracteristice procesului economic, respectiv: beneficii unitare, coeficienți tehnologici, disponibil de resurse, cheltuieli unitare, consumuri specifice etc., se pot formula probleme care să ţină seama de scopul agenţilor economici atunci când porneşte procesul tehnologic.

Teoria stocurilor a apărut din necesitatea asigurării unei aprovizionări ritmice şi cu cheltuieli minime a stocurilor de materii prime şi materiale în procesul de producţie, sau a stocurilor de produse finite şi bunuri de larg consum în activitatea de desfacere a mărfurilor.

Stocurile reprezintă cantităţi de resurse materiale sau produse (finite sau într-un stadiu oarecare de fabricaţie) acumulate în depozitele de aprovizionare ale unităţilor economice într-un anumit volum şi o anumită structură, pe o perioadă de timp determinată, în vederea unei utilizări ulterioare.

Pe perioada respectivă resursele materiale sunt disponibile, dar nu sunt utilizate, deci sunt neactive, scoase din circuitul economic, sau care prelungesc acest circuit (aspect considerat negativ).

Stocul este o rezervă de material destinat să satisfacă cererea beneficiarilor, aceştia identificându-se, după caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de fabricaţie (stocuri de materii prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de întreţinere (articole de consum curent sau piese de schimb), fie unui serviciu de după vânzare (piese detaşate).

Deşi diferite, procesele de stocare au totuşi o serie de caracteristici comune, dintre care esenţială este acumularea unor bunuri în scopul satisfacerii cererii viitoare. O problemă de teoria stocurilor există doar atunci când cantitatea resurselor poate fi controlată şi există cel puţin o componentă a costului total care scade pe măsură ce cantitatea stocată creşte.

Evoluţia nivelului stocului este interesantă din două puncte de vedere:

a) din punctul de vedere al producătorului, care este preocupat de valoarea medie a nivelului stocului, deoarece această valoare permite cunoaşterea imobilizării totale a stocului şi scopul producătorului va fi reducerea imobilizării la valoarea sa minimă;

b) din punctul de vedere al beneficiarului, care dorind să fie satisfăcut imediat, apreciază că trebuie să evite, în măsura posibilităţilor, rupturile de stoc. Obiectivul beneficiarului va fi reducerea la minim a riscului de ruptură de stocuri.

Procesul de producţie propriu-zis este supus în mod aleator unei sume de perturbaţii cum ar fi: instabilitatea personalului, prezenţa rebuturilor, existenţa timpilor morţi datoraţi defectării utilajelor etc.

În felul acesta, producţia devine un rezultat aleator al unei combinaţii de fenomene care au loc în conformitate cu legile probabilităţii. Nici un proces de producţie nu e fiabil dacă este supus direct acţiunii perturbatoare a parametrilor ce apar în mod aleator. Este deci absolut necesar de a elimina aceste influenţe directe, adică să se deconecteze sistemul de la fluctuaţiile externe. Elementul care asigură deconectarea şi care joacă rolul de tampon, de amortizor al variaţiilor îl reprezintă stocurile.

Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are o sferă largă de cuprindere, aceasta incluzând atât probleme de conducere, dimensionare, de optimizare a amplasării stocurilor în teritoriu, de repartizare a lor pe deţinători, de formare şi evidenţă a acestora, cât şi probleme de recepţie, de depozitare şi păstrare, de urmărire şi control, de redistribuire şi mod de utilizare.

Tipuri de stocuri

În cadrul gamei foarte largi de stocuri, se disting cu deosebire:

A. din punct de vedere al producţiei stocurile pot fi de trei feluri:

a) cel de materii prime şi materiale destinat consumului unităţilor de producţie; este vorba de stocul de producţie, stoc în amonte;

b) cel de produse finite, destinate livrării către beneficiari; este vorba de stocul de desfacere, stoc în aval;

c) cel destinat asigurării funcţionării continue a unor maşini sau a unor linii de fabricaţie; este vorba de stocul interoperaţional.

Ponderea cea mai mare o deţine stocul de producţie.

B. din punct de vedere al rolului jucat pe plan economic stocurile pot fi:

a) stocuri cu rol de regulator; au ca rol reglarea fluxurilor de intrare şi de ieşire ale produselor între două stadii succesive ale procesului tehnologic;

b) stocuri cu rol strategic; sunt formate din piese sau din subansamble folosite de serviciul de întreţinere, necesare înlocuirii rapide a lor în caz de avarie la instalaţiile vitale ale întreprinderii;

c) stocuri speculative; sunt mai puţin legate de activitatea agenţilor economici şi se referă în general la produse şi materiale rare, a căror valoare nu este fluctuantă.

C. Din punct de vedere al modului de depozitare, care ţine seama şi de unele proprietăţi fizico-chimice ale elementelor. Aşa avem: produse periculoase, voluminoase, fragile etc.

D. Din punct de vedere al modului de gestionare avem:

a) stocuri cu gestiune normală;

b) stocuri cu afectare directă (comandate special pentru o anume comandă);

c) stocuri “fără gestiune” (din magaziile intermediare, cu o supraveghere globală);

d) stocuri de produse consumabile;

E. Din punct de vedere al caracteristicilor formării şi destinaţiei lor stocurile pot fi:

a) stoc curent;

b) stoc de siguranţă;

c) stoc de pregătire sau de condiţionare;

d) stoc pentru transport intern;

e) stoc de iarnă;

Formarea stocurilor este predeterminată de o anumită comandă, iar desfăşurarea procesului de stocare poate avea loc în baza organizării sale raţionale. Realizarea în condiţii de eficienţă economică maximă şi de utilitate impune o coordonare permanentă a procesului de stocare şi un control sistematic al modului de derulare al acestuia.

Soluţionarea oricărei probleme de stoc trebuie să conducă la obţinerea răspunsului pentru următoarele două chestiuni (şi care constituie de fapt obiectivele principale ale gestiunii):

1) determinarea mărimii optime a comenzii de aprovizionare;

2) determinarea momentului (sau frecvenţei) optime de aprovizionare.

SURSA:www.asecib.ase.ro

CONTRACTUL DE CONCESIUNE

 

 

 

 

 

CATEGORII DE PERSONAL

 

ETALAREA MĂRFURILOR ÎN VITRINE

1 Criterii-cadru privind tehnica etalării mărfurilor în vitrine

Pentru a realiza o etalare estetică se pot combina diverse elemente astfel încât să se obțină efecte cât mai plăcute.

Asemenea elemente sunt:

1.1 CULOAREA

Etalarea fiind o compoziție vizuală folosește culoarea ca un mijloc deosebit de eficace. Se folosesc atât culorile calde (roșu, portocaliu, vernal) care “vin” mai în față, dar și culorile reci (albastru, verde) care se “duc” spre fundul vitrinei. Se poate folosi și numai o singură culoare care creează un șoc psihologic interesant, dar realizarea este mai dificilă .

La alegerea culorilor produselor prezentate in vitrina se va urmari obtinerea unei unitati de expresie fata de tematica, tinand cont de semnificațiile psihologice ale fiecăruia și rezonanțele lor efective.

De exemplu,albastru exprima linistea,calmul,pe cand rosul este mai active,mai dinamic.La produsele viu colorate cum sunt cele de parfumerie, cosmetice, chimicale, mase plastice etc. se urmărește realizarea unei ritmicitati a tonurilor, suparafetelor si contrasetelor. Deasemenea cristalinul ochiului uman este galben,se recomnada evitarea folosirii acestei culori in vitrine,pentru a nu da loc la unele anomalii de percepție.

1.2 DECORUL

Evidențierea unei mărfi poate declanșa trecătorului emoții capabile sa-i fixeze interesul. Decorul prin modul de prezentare al produselor etalate, are un rol activ. Acest efect specific, obținut prin diferite combinații, pe o anumită tematică, creează ambianța necesară și dirijează privirea către articolele etalate.

Culoare materialelor folosite pentru obtinerea decorului trebuie echilibrata cu cea a produselor etalate,tinad seama ca marfa este cea care trebuie pusa in valoare.

1.3 SPATIUL

Etalarea se realizeaza nu pe un singur plan ci in spatial intregii vitrine In acest sens dispunerea produselor trebuie sa se faca astfel incat sa asigure cea mai buna vizibilitate.In acest scop , in aranjarea materialui expus se utilizeaza diferite foreme de linii:
-linia verticala,care sublinieaza forta si soliditatea;
-linia orizontala,sinonima cu odihna,calmul si linistea;
-linia franta,symbol al dinamismului;
-linia curba,symbol al elegantei,rafinamentului,nobletei

Utilizarea spatiului se face prin forme simple,neincarcate, cu elegnta si eficienta.

1.4 LUMINA

Culorile,materialele utilizate sunt bine puse in evidenta de o lumina bine aleasa care san u stanjeneasca privirea celoir interesati.

Felul marfurilor prezentate impugn diferite grade de iluminare ,ca de exemplu,in vitrinele in care se expun marfuri de culoare inchisa si fara luciu (articole textile),este necesara o lumina mai puternica, in timp ce obiectele cu fete lucioase si viu colorate (bijuterii,articole de parfumerie) nu trebuie illuminate atat de puternic.Toate inscriptiile din vitrina trebuie sa fie in asa fel iluminate ,incat sa poata fi citite cu usurinta.Se poate folosi atat iluminatul de fon fluorescent ,cat si spoturile luminoase dirijate.

In procesul de etalare a marfurilor in vitrine este necesar sa se asigure realizarea urmatoarelor conditii:
-produsele ce urmeaza a fi expuse sa fie selectionate cu multa grija,evitandu-se prezentarea unui numar prea mare de articole ,aceasta daunand ansamblului;
-fiecare produs etalat trebuie sa constituie un punct de atractie;
-etalarea sa fie echilibrata,logica, cu mesajul publicitar usor preceptibil;
-orice vitrina sa aiba un punct de sprijin realizat prin diferite grupaje de materiale decorative,prin imbinarea unor elemente mobile sau prin efecte de lumina;
-etalarea sa se faca pe grupe de utilitati ,pentru a le identifica cu usurinta;
-produsele grele sau cu volum mare se vor etala pe orizontala aceasta fiind intrerupta cu pauze de décor pentru a evita monotonia;
-pentru expunerea mai multor sortimente cu sesizarea tuturor tipo-dimensiunilor acestora se va folosi etalarea pe verticala ;
-produsele cu ambalaje care au un aspect publicitar pronuntat se pot etala ambulate cu conditia ca cel putin unul sa fie dezambalat si prezentat in satre de functionare;
-produsele care reprezinta accesorii(robotul de bucatarie ,aspiratorul) se etaleaza impreuna cu aceasta dispuse in asa fel incat sa regleze modul de folosire ;iar produsele formate din mai multe subansamble se vor prezenta in stare ambalata (corpuri de iluminat,biciclete);
-toate produsele se vor etala si mentine in vitrine intr-o perfecta stare de curatenie.

2 Modalitati de realizare tehnica a etalarii marfurilor in vitrine se pot grupa in 3 categorii,astfel:
-etalarea –catalog se caracterizeaza prin multimea articolelor prezentate,evitand insa impresia de dezordine prin alegerea unui subiect de décor (o familie de produse sau asocierea unor produse pe modele si culori etc).
-etalarea-tema consta in realizarea unei vitrine plecand de la o idée conducatoare(tematica de sezon,luna cadourilor,evenimente cultural-sportive).
-etalarea-documentara are un anumit carcater ethnic,iar ca scop mai buna cunostere a unor produse,cu referire la particularitatile lor constructive si de functionare,la unele performante tehnice si la modalitatile sale de folosire .Acest mod de prezentare se foloseste cu prioritate la aparatele electrocasnice si electronice (

Prezentarea unei masini de spalat rufe,insotit de un desen cu schema autoturisemelor si cu afisarea caracteristicilor tehnice)

In functie de grupa de marfuri si de nivelul vitrinelor (generale,specializate,strict specializate si simple),tehnica de realizare a etalari prezinta particularitati deosebite.

Exemplificarea se va face cu referire la unele marfuri alimentare,textile-incaltaminte,metalo-chimice si electrotehnice.

1 ETALAREA IN VITRINE A CONSERVELOR

In vitrinele generale (combinate) etalarea conservelor se face pe grupe sortimentale,cu reprezentarea urmatoarelor posibilitati de asociere:
-conservle de legume se asocieaza cu gris,orez,paste fainoase,otet,ulei,faina;
-conservele de fructe se asocieaza cu biscuiti,sucuri naturale,siropuri,dulciuri;
-conservele de carne se asocieaza cu bauturile spirtoase,cu mustar sau cu alte conserve de legume mixe;
-conservele de peste se asocieaza cu bauturile spirtoase,cu citrice;
-conservele pentru copii se asocieaza cu dulciuri,siropuri,calciu gris,fosfarin,conserve de fructe.

Etalarea conservelor se va realiza liber pe verticala,folosind suporti cu ajutorul carora se pot crea vecinatati imediate,constituindu-se in tronsoane dinstincte.Decorul si elementele publicitare sunt destinate intregii vitrine ,avand un caracter general.

Toamna,in perioada aprovizionarii pentu iarna,aceste conserve fiind in centrul atentiei,li se acorda un spatiu mai mare de etalare si un décor-adecvat.

In vitrinile specializate ,prezentand o singura grupa de conserve,este recomandabil ca decorul sa se refere strict la grupa respective (ambalaj marit,marca fabricii,imaginea unui preparat din conserva respectiva sau chiar imaginea produsului conservat).

2 ETALAREA IN VITRINE A INCALTAMINTEI se face fie in vitrine strict specializate,fie in cele generale,ca articole complementare,pentr confectii.Gruparea se face pe destinatii de utilizare (sezon,de casa),pe categorii de cumparatori (sex si varsta) si in cadrul acestora,pe modele si culori,astfel incat sa obtina o informare rapida asupra sortimentelor existente in magazine,precum si posibilitatea de a compara modelele intre ele.Tematica compozitionala este axata pe redarea atmosferei de sezon utilizandu-se elemente grafice sau grosforuri.

O mare importanta ,o are utilizarea suportilor de etalare universali (modelele X,Y,U din sticril transparent sau color) care contribuie la asezarea incaltamintei in pozitii diferite,astfel incat sa fie vizibile calitatile acesteia.

3 ETALARE IN VITRINE A JUCARIILOR se va face sugerand abundenta si varietate.Abundenta de produse se va realize prin ridicarea expunerii pe verticala,folosind in acest scop panouri,gratare sau gradere (suite pe prisme,sistemul suplex cu module care se pot extinde at ape verticale cat si pe orizontala ,putand include nu numai marfa ci si elemnete de décor ,fotogarfii,texte publicitare).

Gruparea jucariilor se poate face pe meserii si preocupari de exemplu: papusi cu masini de cusut si tipare de rochite,truse pentru activitati practice cu aeromodele etc.Prin grafica si fotografii se va sugera orientarea spre truse si instrumente pentru diverse preocupari (traforaj,pirogravare).

Elementele de ambianta si décor trebuie sa fie axate pe termini specifice sezonului sau campaniei publicitare (ziua copilului).Tematica vitrinelor va include o larga varietate de probleme: scene cu eroi din basme,povestiri,filme indragite de copii,scene evocand jocuri de copii,modul de folosire a unor jucarii etc.De asemenea,se vor crea scene reale de joaca si din activitatea copiilor folosind manechine puse in contextul unor situatii veritice de viata.Jucariile se pot prezenta ambulate,dezambalate si dupa caz,montate (jocuri de constructii,aero si navo-modele etc).

4 ETALAREA IN VITRINE A APARATELOR ELECTROCASNICE se face pe grupe de produse:radioreceptoare,radio-casetofoane,casetofoane,incinte si boxe acustice,amplificatoare,televizoare,in toate variantele de modele,culori si finisaje.

Suportii de etalare vor fi simpli,rezistenti si caserati cu material textile,iar din combinarea lor sa rezulte gradenme stil amfiteatru sau compozitii cu volume ritmate.

Etalarea lor se poate face combinand produsele intre ele,asa cum se regasesc ele in interiorul unui apartament :televizor cu radio,casetofon si pick-up.

Se pot organiza si vitrine specializate pe tipuri de aparate,cum ar fi : intrega gama de radio receptoare sau de televizoare,cu acesoriile aferente.

Elementele de décor pot reflecta campaniile publicitare comerciale,evenimnetle sportive sau culutale mai importante intro perspectiva apropiata.

Etapele necesare pentru analiza concurenței