18 februarie 2021

Structuri patrimoniale de pasiv

Pasivul, prin componența sa, reflectă modul de finanțare (proprie sau străină) a mijloacelor economice și gradul de exigibilitate (termenul de decontare) al surselor de finanțare.
Pasivul patrimonial cuprinde elemente sau noţiuni abstracte ce nu reprezintă ceva fizic concret.
Pasivul patrimonial arată sursele de finanţare a activului patrimonial şi anume:
1) datorii faţă de acţionari (datorii interne)
2) datorii faţă de terţi externi( datorii externe)

Structura a pasivului este delimitată în patru categorii:
1. Capital și rezerve
2. Provizioane
3. Datorii
4. Venituri in avans

I. CAPITALUL ȘI REZERVELE (numite și capital propriu) reprezintă sursele de finanțare stabile de care dispune entitatea. Alături de creditele pe termen lung, capitalurile proprii fac parte din categoria capitalurilor permanente.

Capitalul propriu reprezintă surse de finanţare proprie şi prezintă următoarele caracteristici:
a) sursa de finanţare stabilită de care dispune firma;
b) asigură stabilitatea în independenţa financiară a firmei;
c) dă dreptul titularilor de patrimoniu la activele societăţii.

Structura capitalului propriu:

1. Capial social
-provine de la investitori care pot fi acţionari sau asociaţi
-genereaza drepturi şi obligaţii intre unitatea economică şi acţionari, este împarţită în acţiuni sau părţi sociale care au o valoare anumită (valoare nominală).
-este constituit la înfiinţarea societăţi, iar pe parcursul desfăşurării activităţii poate fi majorat sau micşorat.
Cuprinde:
-capitalul subscris nevărsat (promisiunea acţionarilor sau asociaţilor)
-capitalul subscris vărsat (aportul efectiv în bani sau în natura al asociaţilor sau acţionarilor).

2. Prime de capital - surse de finanţare proprii obţinute de unitatea patrimonială în urma majorării capitalului social.
Cuprinde:
a) prime de emisiune - se calculează ca diferenţa, între valoarea de emisiune a noilor acţiuni (mai mare) şi valoarea nominală a vechilor acţiuni (mai mică).
b) prime de aport- apar în momentul aducerii de noi aporturi.
c) prime de fuziune - apar în momentul fuzionării a două sau mai multe societăţi.
d) prime de conversie - se stabilesc ca diferenţă între valoarea obligaţiunii (mai mare) şi valoarea acţiunilor emise (mai mică).

3. Rezerve -surse de finanţare proprii ce se constituie la sfârşitul exerciţiului financiar prin repartizarea profitului sau din alte surse.
Constituirea şi utilizarea rezervelor se realizează prin diferite norme legislative sau prin hotărâri ale adunării generale ale acţionarilor.
Cuprind:
a) rezerve legale - se constituie din profitul brut (5% până la 20%) din capitalul social.
b) rezerve statutare - se constituie prin hotărârea AGA din profitul net.
c) alte rezerve - se constituie din profitul net

4. Rezerve din reevaluare - surplusuri de valori create prin reevaluarea activelor imobilizate ca diferenţă între valoarea înregistrată în urma reevaluării (mai mari) şi valoarea de intrare a activelor imobilizate (mai mică).

5. Rezultatul reportat - este rezultatul obţinut în anii anteriori și se prezintă sub forma profitului nerepartizat sau pierderii neacoperite.

6. Rezultatul curent:
-este rezultatul obținut în anul curent
-se prezintă sub forma de profit sau pierdere
-dacă veniturile sunt mai mari decât cheltuielile = profit
-dacă cheltuielile sunt mai mari decât veniturile = pierdere.

2. DATORIILE reprezintă surse de finanţare externe puse la dispoziţia unităţii patrimoniale pe o perioadă delimitată de timp, de către:
a) furnizori
b) bănci
c) alte instituţii pentru care unitatea patrimonială urmează să realizeze o prestaţie sau un echivalent valoric.

Există o multitudine de datorii clasificate după diferite criterii:
1) în funcţie de durată:
-datorii curente (pe termen scurt)
-datorii necurente (pe termen lung)
2) în funcţie de scopul tranzacţiei:
-datorii comerciale(furnizori şi efectele comerciale de plătit)
-datorii fiscale
-datorii către salariaţi
-datorii bancare
-datorii către stat
-datorii către acţionari sau asociaţi (dividente)

3. PROVIZIOANE ȘI AJUSTĂRI - reprezintă datorii previzibile în viitorul apropiat incerte şi neclare din punct de vedere al scadenţei şi al valorii.
De obicei provizioanele se constuie la sfârşitul exerciţiului financiar
Tot în această categorie încadrăm şi ajustările pentru deprecierea activelor.

4. PASIVE DE REGULARIZARE - reprezintă valori ce asigură alocarea pentru fiecare exercițiu financiar numai a veniturilor ce îi sunt proprii.
În această categorie încadram:
1) subvenţii pentru investiţii reprezintă surse alocate de la bugetul de stat sau de la alte instituţii cu caracter neramburasbil, destinate investiţiilor sau achiziţionării de active imobilizate.
2) venituri în avans reprezintă sume încasate în perioada curentă pentru perioada viitoare.


 

15 februarie 2021

IMPOZITUL PE PROFIT


Impozitul pe profit este o taxă pe care o datorează către bugetul de stat persoanele juridice cu cetăţenie română, dar şi cele străine care desfăşoară activităţi pe teritoriul ţării noastre prin intermediul unui sediu permanent şi care folosesc sisteme fiscale de vânzare şi de gestiune.

Impozitul pe profit este un impozit direct pe care guvernele îl impun asupra unei părţi a veniturilor generate de întreprinderile aflate în jurisdicţia lor. Impozitul pe profit constituie astfel o sursă de venituri bugetare pentru guverne, utilizate pentru finanţarea serviciilor publice, plata obligaţiilor guvernamentale şi furnizarea de bunuri pentru cetăţeni.

În ţara noastră, cota de impozitare a profitului este de 16%.

Toate normele generale privind impozitul pe profit, sfera de aplicare, cetăţenii care au calitatea de contribuabili, deducerile, dar şi alte aspecte cu privire la această taxă sunt incluse în Codul Fiscal.

• Cine plateşte impozitul pe profit
Toţi contribuabilii persoane juridice române şi străine plătesc impozit pe profit. Conform Codului Fiscal, la plata impozitului pe profit se încadrează persoane juridice precum:
• companiile naţionale;
• societăţile naţionale;
• regiile autonome, indiferent de subordonare;
• societăţile, indiferent de forma juridică de organizare şi de forma de proprietate, inclusiv cele cu participare străină la capital sau cu capital integral străin;
• societăţile agricole şi alte forme de asociere agricola cu personalitate juridică;
• cooperativele agricole;
• societăţile cooperative;
• instituţiile financiare şi instituţiile de credit;
• fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile, precum şi orice altă entitate ce are statutul legal de persoană juridică şi este constituită potrivit legislaţiei române.

De asemenea, impozit pe profit plătesc microîntreprinderile. Acestea au cote diferite de impozitare, în funcţie de numărul de angajaţi: 1% din profit plătesc microîntreprinderile cu unul sau mai mulţi salariaţi; 3% - cele care nu au salariaţi.

Fiecare firmă are obligaţia să plătească anual impozitul pe profit. Contribuabilii pot decide însă efectuarea de plăţi anticipate, trimestrial. Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit (Formular 101), şi anume 25 martie inclusiv a anului următor.

Calculul impozitului pe profit

Rezultatul oricărei activităţi economice este luat în considerare din două perspective:
1. ca rezultat contabil, reprezentând rezultatul brut al exerciţiului fiscal, înainte de impozitare;
2. rezultat fiscal, care se traduce prin profit impozabil sau prin pierdere fiscală.

Potrivit Codului Fiscal, profitul impozabil reprezintă diferenţa dintre veniturile care se realizează din orice sursă şi cheltuielile efectuate cu scopul obţinerii de venituri, pe parcursul unui an fiscal. Din rezultat se scad veniturile neimpozabile, iar la acestea se adaugă cheltuielile nedeductibile. Rezultatul fiecărei activităţi contabile se numeşte rezultat contabil, iar acesta reprezintă profitul sau pierderea înregistrată în contabilitate şi determinată prin respectarea principiilor şi regulilor contabile.

Profitul impozabil = venituri totale - cheltuieli totale - venituri neimpozabile + cheltuieli nedeductibile.

Cum se calculează rezultatul fiscal

Rezultatul fiscal este obţinut prin calcularea diferenţei dintre veniturile şi cheltuielile totale, înregistrate potrivit eglementărilor contabile, urmată de scăderea veniturilor neimpozabile şi a
deducerilor fiscale şi de adăugarea cheltuielilor nedeductibile.

Comparaţia dintre veniturile cumulate pe întreaga durată a anului fiscal şi a cheltuielilor cumulate de la începutul anului determină rezultatul fiscal, pe baza înregistrării impozitului pe profit în contabilitate, trimestrial, cu ajutorul unui program electronic de gestiune.

Rezultatul fiscal pozitiv reprezintă profitul impozabil, în timp ce rezultatul fiscal negativ este considerat pierdere fiscală.

În scopul determinării rezultatului fiscal, contribuabilii sunt obligaţi să evidenţieze, în registrul de evidenţă fiscală, veniturile impozabile înregistrate într-un an fiscal, precum şi cheltuielile efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice, în acelaşi an fiscal, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare. Rezultatul fiscal se calculează trimestrial/anual, cumulat de la începutul anului fiscal.
• Cum se aplică scutirile de impozit

Potrivit articolului 13 din Codul Fiscal, există entităţi care sunt scutite de la plata impozitului pe profit, în funcţie de activitatea lor:
• microîntreprinderile cu cel puţin un salariat plătesc un impozit de 1%, iar cele fără niciun salariat plătesc un impozit de 3%. Acestea sunt, aşadar, scutite de la plata impozitului pe profit

în cota de 16%;
• unităţile private de învăţământ preuniversitar şi superior sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru veniturile obţinute şi utilizate în anul curent sau în anii următori, în acord cu
reglementarile legale din domeniul educaţiei;
• cultele religioase beneficiază de scutiri de la plata impozitului pe veniturile obţinute din valorificarea obiectelor de cult, chirii, cedarea sau înstrăinarea activelor corporale, venituri din activităţi economice sau despăgubiri în forma bănească.

Pe lista entităţilor scutite de la plata impozitului pe profit mai intră Trezoreria Statului, Banca Naţională a României, Academia Română, Fondul de garantare a pensiilor private, Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, Fondul de compensare a investitorilor, Societatea Naţională de Cruce Roşie, asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi ONG-urile care obţin venituri din activităţile economice de cel mult 15.000 de euro.
• Cheltuielile deductibile parţial

La capitolul cheltuielilor deductibile se numară cheltuielile destinate cercetării şi dezvoltării de către persoanele juridice care primesc stimulente fiscale ca deducere suplimentară în proporţie de 50% la calculul rezultatului fiscal.
• Ce este şi cum se întocmeşte registrul de evidenţă fiscală

Pentru calcularea profitului impozabil este necesară existenţa unui registru de evidenţă fiscală. Acesta se întocmeşte într-un singur exemplar, scris sau electronic. Completarea datelor trebuie realizată în ordine cronologică, cu rigoare faţă de operaţiunile fiscale şi faţă de datele care sunt prezentate în declaraţiile de impunere. În registrul fiscal trebuie să

figureze amortizarea fiscală, reducerile şi scutirile de impozit pe profit, calculul dobânzilor şi diferenţelor de curs valutar deductibile fiscal, precum şi lichidările şi transferurile de active şi de titluri de participare.

• Care este cota de impozitare?
Nivelul impozitului pe profit practicat în România se încadrează în media înregistrată la nivelul Uniunii Europene, cota generală de impozitare aplicată fiind de 16% asupra profitului înregistrat.
Cu toate că cele mai multe companii de pe teritoriul României au obligaţiasă comunice profitul pe care îl înregistrează şi din care se calculează taxa cuvenită, sunt şi societăţi care beneficiază de concesii tarifare sau scutiri de la achitarea acestui impozit.

Cu titlu de excepţie, se aplică o cotă de impozitare de 5% asupra veniturilor înregistrate în cazul societăţilor care:
• prestează servicii aferente barurilor sau cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau care realizează activităţi în concordanţă cu un contract de asociere;
• şi care realizează un profit mai mic decât 5% din veniturile realizate.
• Anul fiscal diferit de anul calendaristic

Contribuabilii care au optat pentru un exercitiu financiar diferit de anul calendaristic pot opta ca anul fiscal să corespundă exerciţiului financiar.

Contribuabilii care opteaza pentru un an fiscal diferit de anul calendaristic depun formularul (014) "Notificare privind modificarea anului fiscal" in termen de 15 zile de la data inceperii anului fiscal modificat sau de la data inregistrarii contribuabilului - in cazul in care se opteaza de la infiintare pentru un an fiscal diferit de anul calendaristic.

Primul an fiscal modificat include si perioada anterioara din anul calendaristic cuprinsa intre 1 ianuarie si ziua anterioara primei zi a anului fiscal modificat, acesta reprezentand un singur an fiscal.

Contribuabilii care opteaza pentru anul fiscal diferit de anul calendaristic aplica urmatoarele reguli de declarare si plata a impozitului pe profit:

a) contribuabilii care declara si platesc impozitul pe profit trimestrial si pentru care anul fiscal modificat incepe in a doua, respectiv in a treia luna a trimestrului calendaristic, prima luna, respectiv primele doua luni ale trimestrului calendaristic respectiv, vor constitui un trimestru, pentru care contribuabilul are obligatia declararii si platii impozitului pe profit, pana la data de 25 inclusiv a primei luni urmatoare incheierii trimestrului calendaristic respectiv. Aceste prevederi se aplica si in cazul in care anul fiscal modificat incepe in a doua, respectiv in a treia luna a trimestrului IV al anului calendaristic;

b) contribuabilii care declara si platesc impozitul pe profit anual, cu plati anticipate efectuate trimestrial, pentru anul fiscal modificat continua efectuarea platilor anticipate la nivelul celor stabilite inainte de modificare; in cazul in care anul fiscal modificat incepe in a doua, respectiv in a treia luna a trimestrului calendaristic, prima luna, respectiv primele doua luni ale trimestrului calendaristic respectiv, vor constitui un trimestru pentru care contribuabilul are obligatia declararii si efectuarii platilor anticipate, in suma de 1/12 din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, pentru fiecare luna a trimestrului, pana la data de 25 inclusiv a primei luni urmatoare incheierii trimestrului calendaristic respectiv. Aceste prevederi se aplica si in cazul in care anul fiscal modificat incepe in a doua, respectiv in a treia luna a trimestrului IV al anului calendaristic.

Nu intra sub incidenta acestor prevederi contribuabilii care se dizolva cu lichidare, pentru perioada cuprinsa intre prima zi a anului fiscal urmator celui in care a fost deschisa procedura lichidarii si data inchiderii procedurii de lichidare.

Reguli aplicabile pentru contribuabilii care opteaza pentru revenirea la anul calendaristic ori pentru schimbarea perioadei din care este constituit anul fiscal.

Contribuabilii care au optat pentru un exercitiu financiar diferit de anul calendaristic daca isi modifica exerci?iul financiar, potrivit reglementarilor contabile, pot opta ca anul fiscal modificat sa corespunda cu exercitiul financiar. Pentru stabilirea anului fiscal modificat acesti contribuabili aplica urmatoarele reguli:

a) daca anul fiscal modificat redevine anul fiscal calendaristic, ultimul an fiscal modificat include si perioada cuprinsa intre ziua ulterioara ultimei zile a anului fiscal modificat si 31 decembrie a anului respectiv; declaratia anuala de impozit pe profit aferenta ultimului an fiscal modificat se depune pâna la data de 25 martie inclusiv a anului urmator;

b) daca se modifica perioada anului fiscal modificat, primul an nou fiscal modificat include si perioada cuprinsa intre ziua ulterioara ultimei zile a anului fiscal modificat si ziua anterioara primei zile a noului an fiscal modificat.

Modificarea perioadei anului fiscal se comunica organelor fiscale competente astfel:

a) contribuabilii care modifica anul fiscal potrivit lit. a), pana la data de 25 a celei de-a treia luni inclusiv, de la data la care s-ar fi închis anul fiscal modificat;

b) contribuabilii care modifica anul fiscal potrivit lit. b), in termen de 15 zile de la data inceperii noului an fiscal modificat.
• Când şi unde se plăteşte impozitul pe profit

Reglementarile privind declararea şi plata impozitului pe profit sunt prevazute în articolul 41 al Codului Fiscal actualizat.

Fiecărui agent economic îi revine obligaţia de a plăti impozitul pe profit anual, dar contribuabilii au şi posibilitatea de a efectua plăţi anticipate, trimestrial. Plata impozitului se realizează până la data de 25 martie a anului următor, cel trimestrial trebuie achitat doar până la finalul primelor trei trimestre din an. Pentru fiecare dintre cele trei plăţi trebuie depusă declaraţia 100, privind obligaţiile de plată la bugetul de stat. Plata impozitului pe profit se face la trezoreria din cadrul ANAF unde este înregistrată fiecare dintre persoanele juridice obligate la plata acestei taxe.

Cultele religioase, insituţiile particulare de învaţământ preuniversitar şi superior, asociaţiile de proprietari, organizaţiile non-profit, organizaţiile sindicale şi cele patronale şi contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor, pomicultură şi viticultură au obligaţia să declare şi să plătească impozitul pe profit anual până la data de 25 februarie a anului următor celui pentru care este realizat calculul impozitului.

• Ce implică declararea eronată a impozitului pe profit

Erorile în declararea impozitului pe profit sunt corectate prin ajustarea rezultatului fiscal al anului vizat şi prin depunerea unei declaraţii cu rol rectificator, în acord cu condiţiile stipulate în Codul Fiscal. În cazul erorilor legate de contul de profit şi de pierdere, acestea sunt luate în considerare la determinarea rezultatului fiscal al anului, în care se realizează corectarea acestora. Astfel, în cazul în care există erori înregistrate în contabilitate, acestea se corectează în felul următor:

1. Erorile referitoare la rezultatul reportat sunt corectate, mai întâi, prin ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă acestea, urmată de depunerea unei declaraţii cu rol rectificator, respectând condiţiile prevazute de Codul Fiscal;

2. Erorile referitoare la contul de profit şi pierdere sunt luate în calcul pentru determinarea rezultatului fiscal în anul în care se efectuează corectarea acestora.
• Cum se aplică penalităţile pentru neplata impozitului pe profit

Agenţii economici care întârzie cu îndeplinirea obligaţiilor de plată la termen se supun aplicării de dobânzi şi de penalităţi specifice. Codul de procedură fiscală stabileşte dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru neîndeplinirea obligaţiilor de plată la termen. Acestea se calculează aferent fiecărei zile de întârziere, cu începere din ziua imediat următoare termenului de scadenţă, până la data la care se achită suma datorată.
• Concluzii

Declararea şi plata corectă a impozitului pe profit scuteşte contribuabilii de problemele care pot apărea în relaţia cu autorităţile fiscale, precum şi oferă beneficii comunităţilor din care contribuabilii fac parte prin stimularea bugetului de stat, folosit mai apoi pentru investiţii la nivel naţional.