ACTIVE CIRCULANTE

Definitii 

Un activ circulant este un activ care: 

a) se asteapta sa fie realizat sau este detinut cu intentia de a fi vandut sau consumat in cursul normal al ciclului de exploatare al entitatii; 

b) este detinut, in principal, in scopul tranzactionarii; 

c) se asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilantului; sau 

d) este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este restrictionata. 

In categoria activelor circulante se cuprind: 

a) stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost intocmita factura; 

b) investitii financiare pe termen scurt; 

c) casa si conturi la banci. 

d) creante;

1. Stocuri 

Stocurile sunt activele curente: 

– detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii; 

– in curs de executie (fabricatie) in vederea vanzarii in procesul desfasurarii nor- male a activitatii; sau 

– sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile care urmeaza sa fie folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii. 

Structuri ale stocurilor 

1.marfuri (bunurile pe care entitatea le achizitioneaza in vederea revanzarii sau pro- dusele predate spre vanzare magazinelor proprii); 

2.materii prime (participa direct la fabricarea produselor si se regasesc in produsul finit integral sau partial, fie in starea lor initiala, fie transformata); 

3.materiale consumabile (participa sau ajuta la procesul de fabricatie sau de exploatare fara a se regasi, de regula, in produsul finit): 

– materiale auxiliare; 

– combustibili; 

– materiale pentru ambalat; 

– piese de schimb; 

– seminte si materiale de plantat; 

– furaje; si 

– alte materiale consumabile; 

5.materiale de natura obiectelor de inventar; 

6.produse: 

– semifabricatele (produsele al caror proces tehnologic a fost terminat intr-o sectie (faza de fabricatie) si care trec in continuare in procesul tehnologic al altei sectii (faze de fabricatie) sau se livreaza tertilor); 

– produsele finite (produsele care au parcurs in intregime fazele procesului de fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare in cadrul entitatii, putand fi depozitate in vederea livrarii sau expediate direct clientilor); si 

– produsele reziduale (rebuturile, materialele recuperabile si deseurile); 

7.animale si pasari: 

– animalele obtinute din fatari si cele tinere de orice fel (vitei, miei, purcei, manji 

si altele) crescute si folosite pentru reproductie; 

– animalele si pasarile la ingrasat pentru a fi valorificate; 

– coloniile de albine; si 

– animalele pentru productie (lana, lapte si blana); 

8.ambalaje (ambalajele refolosibile, achizitionate sau fabricate, destinate produselor vandute si care in mod temporar pot fi pastrate de terti, cu obligatia restituirii in conditiile prevazute in contracte); 

9.productia in curs de executie (productia care nu a trecut prin toate fazele de pre- lucrare, prevazute in procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate in intregime, lucrarile si serviciile, precum si studiile in curs de executie sau neterminate). 

Elementele de stocuri includ si bunurile aflate in custodie, pentru prelucrare sau in consignatie la terti, care sunt inregistrate in contabilitate in mod distinct pe categorii de stocuri.

2. Investitii financiare pe termen scurt

Contabilitatea trezoreriei asigura evidenta existentei si miscarii actiunilor detinute la entitatile afiliate, altor investitii pe termen scurt, disponibilitatilor in conturi la banci/casierie, creditelor bancare pe termen scurt si altor valori de trezorerie.

Alte investitii pe termen scurt reprezinta obligatiunile emise si rascumparate, obligatiunile achizitionate si alte valori mobiliare achizitionate in vederea realizarii unui profit intr-un termen scurt.

In categoria altor investitii pe termen scurt intra si depozitele bancare pe termen scurt.

3. Casa si conturi la banci

Conturile la banci cuprind: valorile de incasat, cum sunt cecurile si efectele comerciale depuse la banci, disponibilitatile in lei si valuta, cecurile entitatii, creditele bancare pe termen scurt, precum si dobanzile aferente disponibilitatilor si creditelor acordate de banci in conturile curente.

Sumele virate sau depuse la banci ori prin mandat postal, pe baza de documente prezentate entitatii si neaparute inca in extrasele de cont, se inregistreaza intr-un cont distinct.

Conturile curente la banci se dezvolta in analitic pe fiecare banca.

Dobanzile de incasat, aferente disponibilitatilor aflate in conturi la banci, se inregistreaza distinct in contabilitate, fata de cele de platit, aferente creditelor acordate de banci in conturile curente, precum si cele aferente creditelor bancare pe termen scurt.

Dobanzile de platit si cele de incasat, aferente exercitiului financiar in curs, se inregistreaza la cheltuieli financiare sau venituri financiare, dupa caz.

Contabilitatea disponibilitatilor aflate in banci/casierie si a miscarii acestora, ca urmare a incasarilor si platilor efectuate, se tine distinct in lei si in valuta.

Operatiunile privind incasarile si platile in valuta se inregistreaza in contabilitate la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Nationala a Romaniei, de la data efectuarii operatiunii.

Operatiunile de vanzare-cumparare de valuta, inclusiv cele derulate in cadrul contractelor cu decontare la termen, se inregistreaza in contabilitate la cursul utilizat de banca comerciala la care se efectueaza licitatia cu valuta, fara ca acestea sa genereze in contabilitate diferente de curs valutar.

CONCURENȚA - COMPONENTĂ A PIEȚEI

Concurenţa este un mod de manifestare a economiei pe piaţă, în care pentru un bun omogen şi substitutele sale, existenţa unui singur producător devine, practic, imposibilă. 

Problema concurenţei prezintă interes pentru toţi actorii pieţei: producători, consumatori, intermediari. 

Fiecare firmă este preocupată să fie cât mai competitivă, iar câştigul net să fie cât mai bun. Iar acţiunile unei firme nu depind exclusiv de aceasta, ci de acţiunile concurenţilor ei. În absenţa concurenţilor orice firmă aflată pe piaţă ar putea să-şi stabilească liber preţurile la un nivel ridicat. 

În funcţie de numărul de concurenţi si gradul de diferenţiere al produselor întâlni 

Concurenţa imperfectă este situaţia de pe piaţă în care condiţiile necesare pentru existenţa concurenţei perfecte nu sunt satisfăcute. Forme de concurenţă imperfectă: 

Monopol – situaţie în care există un singur vânzător al unui bun economic. 

Oligopol – situaţia în care există un număr redus de vânzători ai unui bun economic. 

Concurenţa monopolistă – situaţie în care există mai multi vânzători de bunuri total diferite. 

Monopson – situaţie în care există un singur cumpărător al unui bun economic. 

Oligopson – situaţie în care există un număr restrâns de cumpărători ai unui bun economic. 

Concurenţa imperfectă poate apărea pe anumite pieţe din cauza lipsei de informare a cumpărătorilor si vânzătorilor despre preţuri şi despre bunurile de pe piaţă. 

Concurenţa perfectă este un model al teoriei economice. Acest model descrie o formă ipotetică a pieţei în care nici un producător sau consumator nu are puterea de a influenţa preţurile de pe piaţă. Aceasta ar conduce la un rezultat eficient, ţinând cont de definiţia standard a economiei. Analiza pieţelor perfect competitive asigură fundamental teoriei cererii si ofertei. 

În cadrul pieţei, firmele pot avea în vedere satisfacerea aceloraşi nevoi de consum sau a unor nevoi diferite, ele adresând acestora produse sau servicii identice, substituibile sau asemănătoare. În funcţie de acestea, concurenţa poate fi variabilă: 

Concurenţa directă este cea mai uşor de observat şi poate fi: 

· concurenţă de marcă – ce are loc între firme ce oferă aceleaşi bunuri şi servicii destinate satisfacerii aceloraşi nevoi. Diferenţierea între concurenţi se realizează în acest caz prin intermediul mărcii. Exemplu: producătorii de bere, benzină, pâine, etc. 

· concurenţă la nivel de industrie – ce are loc între firme ce oferă produse similare care satisfac diferit aceeaşi nevoie. Este vorba, în general, de produse sau servicii substituibile în consum, iar competiţia se realizează prin diferenţierea calitativă a produselor. Exemplu: industria alimentară, industria confecţiilor. 

Concurenţă indirectă este privită mai ales din punct de vedere al pieţei şi poate fi: 

· concurenţă formală – ce are loc între firme ce oferă produse/ servicii care satisfac aceeaşi nevoie în moduri diferite. Exemplu: nevoia de a petrece timpul liber se satisface vizionând un film sau participând la o excursie. 

· concurenţă generică – ce se întâlneşte la nivelul întregii pieţe, firmele disputându-si de fapt venituri ale cumpărătorilor, care sunt obligaţi să îşi ierarhizeze nevoile. 

Concurenții direcți și indirecți

În cadrul pieţei, firmele pot avea în vedere satisfacerea aceloraşi nevoi de consum sau a unor nevoi diferite, ele adresând acestora produse sau servicii identice, substituibile sau asemănătoare. În funcţie de acestea, concurenţa poate fi variabilă:

Concurenţa directă este cea mai uşor de observat şi poate fi:

· concurenţă de marcă – ce are loc între firme ce oferă aceleaşi bunuri şi servicii destinate satisfacerii aceloraşi nevoi. Diferenţierea între concurenţi se realizează în acest caz prin intermediul mărcii. Exemplu: producătorii de bere, benzină, pâine, etc.

· concurenţă la nivel de industrie – ce are loc între firme ce oferă produse similare care satisfac diferit aceeaşi nevoie. Este vorba, în general, de produse sau servicii substituibile în consum, iar competiţia se realizează prin diferenţierea calitativă a produselor. Exemplu: industria alimentară, industria confecţiilor.

Concurenţa indirectă este privită mai ales din punct de vedere al pieţei şi poate fi:

· concurenţă formală – ce are loc între firme ce oferă produse/ servicii care satisfac aceeaşi nevoie în moduri diferite. Exemplu: nevoia de a petrece timpul liber se satisface vizionând un film sau participând la o excursie.

· concurenţă generică – ce se întâlneşte la nivelul întregii pieţe, firmele disputându-si de fapt venituri ale cumpărătorilor, care sunt obligaţi să îşi ierarhizeze nevoile.

   

NEGOCIEREA CONTRACTELOR - DEFINIRE