Drepturile salariatului
În conformitate cu legislația în vigoare, drepturile și obligațiile
salariatului sunt prevăzute în mod expres și, mai mult decât atât, salariatul
nu poate renunța la drepturile sale recunoscute de lege, întrucât încălcarea
acestei interdicții este lovită de nulitate.
Drepturile sunt prevăzute în Codul Muncii, contractul colectiv de muncă
aplicabil (dacă este cazul), regulamentul intern al angajatorului, precum și de
alte acte normative speciale pentru anumite categorii de salariați.
În conformitate cu prevederile Codului Muncii, salariații au, în principal,
următoarele drepturi:
• dreptul la salarizare pentru munca depusă;
Salariul este reglementat, în principal, de dispozițiile art. 159-174 din
Codul Muncii. Acesta este exprimat în bani, va cuprinde salariul de bază,
indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri și este plătit salariatului cel
puțin o dată pe lună, acesta fiind stabilit prin negociere individuală sau/și
colectivă între angajator și salariați sau reprezentanții acestora. Sistemul de
salarizare a personalului din cadrul autorităților și instituțiilor publice
finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale
se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale
reprezentative.
• dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;
În ceea ce privește repausul zilnic, de regulă, salariații au dreptul la un
repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore între două zile de muncă. Există și
anumite excepții prin care salariații au un repaus mai mic (de exemplu, în
cazul muncii în schimburi). În ceea ce privește repausul săptămânal, acesta se
acordă sub forma a două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. Dacă
repausul în aceste zile ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală
a activității, acesta poate fi acordat și în alte zile stabilite prin
contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern, situație
în care salariații au dreptul la un spor la salariu stabilit prin contractul
colectiv de muncă aplicabil sau prin contractul individual de muncă.
• dreptul la concediu de odihnă anual;
Acest concediu anual este plătit, este garantat tuturor salariaților și
salariatul nu poate renunța la acest drept. În prezent, durata minimă a
concediului anual al salariatului este de 20 de zile lucrătoare, în
conformitate cu prevederile Codului Muncii. Legea nu stabilește decât un prag
minim al duratei concediului, ceea ce nu împiedică ca acesta să aibă o durată
mai mare. Atenție! Acest concediu se acordă în raport cu activitatea prestată
într-un an calendaristic și sărbătorile legale, în care nu se lucrează, nu sunt
incluse în durata concediului de odihnă anual.
Atenție! Pe durata concediului anual de odihnă, a repausului zilnic și pe
durata repausului săptămânal contractul individual de muncă NU se suspendă.
• dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;
Este interzisă orice discriminare directă sau indirectă faţă de un
salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici
genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune
politică, origine sexuală, handicap, situație sau responsabilitate familială,
apartenența ori activitatea sindicală.
Discriminarea directă reprezintă actele şi faptele de excludere, deosebire,
restricţie sau preferinţă întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile de
mai sus, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea
recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia
muncii.
Discriminarea indirectă reprezintă actele şi faptele întemeiate în mod
aparent pe alte criterii decât cele enumerate mai sus, dar care produc efectele
unei discriminări directe.
• dreptul la demnitate în muncă;
Demnitatea în muncă are două părți: respectarea individului uman și
despăgubiri pentru atingerile aduse. Altfel spus, angajatorul trebuie să se
abțină de la orice gest care ar putea să încalce demnitatea salariatului, iar
în măsura în care un gest al său a adus atingere integrității morale, psihice a
salariatului angajatorul are obligația de a îl despăgubi.
• dreptul la securitate şi sănătate în muncă;
Angajatorul are obligația de a asigura sănătatea și securitatea
salariaților în toate aspectele legate de muncă. În cuprinsul regulamentelor
interne trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, astfel de reguli ce
constau în măsuri generale de protecție a muncii pentru prevenirea accidentelor
de muncă și a bolilor profesionale, măsuri specifice pentru anumite profesii,
anumite activități sau anumite categorii de personal, dispoziții referitoare la
organizarea și funcționarea unor organisme speciale de asigurare a securității
și sănătății în muncă.
• dreptul la acces la formarea profesională;
Angajatorii au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare
profesională pentru toţi salariaţii (cel puţin o dată la doi ani, dacă au cel
puţin 21 de salariaţi, sau cel puţin o dată la trei ani, dacă au sub 21 de
salariaţi), iar cheltuielile cu participarea la programele de formare
profesională se suportă de către angajatori. În cazul în care angajatorul nu
şi-a respectat obligaţia de a asigura pe cheltuiala sa participarea unui
salariat la formare profesională în condiţiile prevăzute de lege, salariatul
are dreptul la un concediu pentru formare profesională, plătit de angajator, de
până la zece zile lucrătoare sau de până la 80 de ore.
• dreptul la informare şi consultare;
Acest drept se exercită atât la angajare, anterior încheierii contractului
individual de muncă (obligația de informare a angajatorului prevăzută la art.
17 și 18 din Codul Muncii), dar și pe durata executării acestuia (de exemplu,
obligația angajatorilor de a informa salariații angajați cu contract individual
de muncă pe durată determinată despre locurile de muncă vacante sau care vor
deveni vacante, corespunzătoare pregătirii profesionale, și să le asigure
accesul la aceste locuri de muncă pe perioadă nedeterminată). În cazul
întreprinderilor cu un număr de peste 20 de angajați, angajatorii au obligația
să informeze și să consulte reprezentanții salariaților cu privire la evoluția
recentă și evoluția probabilă a activităților și situației economice a
întreprinderii, a ocupării forței de muncă în cadrul întreprinderii etc.
• dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de
muncă şi a mediului de muncă;
• dreptul la protecţie în caz de concediere;
Contractul individual de muncă nu poate fi reziliat în condițiile dreptului
civil. În cazul în care una dintre părți nu își execută în mod culpabil
obligațiile, denunțarea unilaterală a contractului de muncă (în cazul nostru,
concedierea) este posibilă, dar numai în condițiile prevăzute în mod expres de
Codul Muncii, în caz contrar aceasta va fi lovită de nulitate. În cazul în care
concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune
anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu
salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care
ar fi beneficiat salariatul. În plus, la solicitarea salariatului, instanţa
care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară
emiterii actului de concediere (adică reintegrarea salariatului concediat
nelegal la fostul loc de muncă pe poziția avută anterior concedierii anulate).
În lipsa unei astfel de solicitări din partea salariatului, contractul
individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive a hotărârii
judecătoreşti.
• dreptul la negociere colectivă şi individuală;
• dreptul de a participa la acţiuni colective;
Dreptul angajaţilor de a declanşa conflicte colective de muncă în legătură
cu începerea, desfăşurarea şi încheierea negocierilor contractelor colective de
muncă este garantat de Legea dialogului social nr. 62/2011.
• dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat;
Sindicatele, federaţiile şi confederaţiile sindicale, denumite în
continuare organizaţii sindicale, sunt constituite de către salariaţi pe baza
dreptului de liberă asociere, în scopul promovării intereselor lor
profesionale, economice şi sociale, precum şi al apărării drepturilor
individuale şi colective ale acestora prevăzute în contractele colective şi
individuale de muncă sau în acordurile colective de muncă şi raporturile de
serviciu, precum şi în legislaţia naţională, în pactele, tratatele şi convenţiile
internaţionale la care România este parte, iar constituirea, organizarea şi
funcţionarea sindicatelor se reglementează prin lege.
• alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă
aplicabile.
Drepturile enumerate mai sus sunt prevăzute în Codul Muncii și în
contractul individual de muncă. Acestea reprezintă minimul de drepturi de care
poate beneficia un salariat și acesta nu poate renunța la ele întrucât o astfel
de renunțare ar fi lovită de nulitate. Totuși, aceasta nu împiedică părțile să
negocieze drepturi în plus față de cele prevăzute în mod expres de lege.
Obligatiile angajatilor pe
linie de Sănătate și Securitate în Muncă
Extrase din Legea 319/2006
Art. 22. – Fiecare lucrator trebuie sa isi desfasoare activitatea, in
conformitate cu pregatirea si instruirea sa, precum si cu instructiunile
primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu expuna la pericol de
accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si alte
persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul
procesului de munca.
Art. 23. – (1) in mod deosebit, in scopul realizarii obiectivelor prevazute
la art. 22, lucratorii au urmatoarele obligatii:
a) sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele
periculoase, echipamentele de transport si alte mijloace de productie;
b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si,
dupa utilizare, sa il inapoieze sau sa il puna la locul destinat pentru
pastrare;
c) sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea
sau inlaturarea arbitrara a dispozitivelor de securitate proprii, in special
ale masinilor, aparaturii, uneltelor, instalatiilor tehnice si cladirilor, si
sa utilizeze corect aceste dispozitive;
d) sa comunice imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice
situatie de munca despre care au motive intemeiate sa o considere un pericol
pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, precum si orice deficienta a
sistemelor de protectie;
e) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca si/sau
angajatorului accidentele suferite de propria persoana;
f) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, atat timp
cat este necesar, pentru a face posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte
dispuse de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari, pentru protectia
sanatatii si securitatii lucratorilor;
g) sa coopereze, atat timp cat este necesar, cu angajatorul si/sau cu
lucratorii desemnati, pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de
munca si conditiile de lucru sunt sigure si fara riscuri pentru securitate si
sanatate, in domeniul sau de activitate;
h) sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul
securitatii si sanatatii in munca si masurile de aplicare a acestora;
i) sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii
sanitari.
(2) Obligatiile prevazute la alin. (1) se aplica, dupa caz, si celorlalti
participanti la procesul de munca, potrivit activitatilor pe care acestia le
desfasoara.
Obligațiile angajatorilor
1.Securitate si sanatate in munca
•identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare
componenta a sistemului de munca (executant, sarcina de munca, mijloace de
munca, echipamente de munca si mediul de munca pe locuri de munca/posturi de
lucru ) si stabilirea masurilor tehnice, organizatorice si sanitare specifice
•elaborarea si actualizarea planului de prevenire si protectie
•elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea
reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile
activitatilor si ale unitatii/intreprinderii, precum si ale locurilor de munca/
posturilor de lucru
•stabilirea atributiilor si raspunderilor in domeniul protectiei muncii, ce
revin lucratorilor, corespunzator functiilor exercitate, care se consemneaza in
fisa postului, cu aprobarea angajatorului
•elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea
periodicitatii adecvate pentru fiecare loc de munca, asigurarea informarii si
instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca si
verificarea cunoasterii si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite
•instruirea introductiv generala de protectia muncii, precum si testarea
cunostintelor, completarea fiselor individuale de securitatea muncii
•instruirea conducatorilor de locurilor de munca privin organizarea
activitatii de securitate si sanatate in munca la nivel de societate
•elaborarea programului de instruire si testare la nivelul intreprinderii
si/sau unitatii
•intocmirea planului de actiune in caz de pericol grav si iminent (unde
este cazul)
•stabilirea si intocmirea evidentei zonelor cu risc ridicat si specific
prevazute de lege
•stabilirea zonelor care necesita semnalizare de securitate si sanatate in
munca, stabilirea tipului de semnalizare necesar si amplasarea conform
prevederilor Hotararii de Guvern 971 din 2006 privind cerintele minime pentru
semnalizarea de securitate si sanatate la locul de munca
•intocmirea listelor cu meseriile si a profesiile prevazute de legislatia
specifica, pentru care este necesara autorizarea exercitarii lor (unde este
cazul)
•intocmirea listelor cu posturile de lucru al carui personal necesita examene
medicale suplimentare (unde este cazul)
•intocmirea listei cu posturilor de lucru care la recomandarea medicului de
medicina muncii necesita testarea aptitudinilor si/sau control psihologic
periodic (unde este cazul)
•identificarea echipamentelor individuale de protectie necesare pentru
posturile de lucru din intreprindere si intocmirea necesarului de dotare a
lucratorilor cu echipament individual de protectie, conform prevederilor
Hotararii de Guvern 1048 din 2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de
protectie la locul de munca
•informarea angajatorului asupra deficientelor constatate in timpul
controalelor efectuate la locul de munca si propunerea de masuri de prevenire
si protectie
•elaborarea deciziilor interne de organizare a activitatii de securitate si
sanatate in munca impuse de lege
•cercetarea accidentelor de munca ce au produs incapacitate temporara de
munca
•asigurarea materialelor si mijloacelor tehnice pentru informare si
instruire (tematici, brosuri, filme, materiale de propaganda , camera video,
calculator, videoproiector, alte materiale)
•stabilirea clauzelor privind securitatea si sanatatea in munca la
incheierea contractelor de prestari de servicii cu alti angajatori, inclusiv la
cele incheiate cu angajatori straini
2.Prevenirea si stingerea incendiilor
•elaborarea a instructiunilor proprii de aparare impotriva incendiilor
•evaluarea riscurilor de incendiu si stabilirea masurilor tehnice si organizatorice
de aparare impotriva acestora
•instruirea, pregatirea si verificarea lucratorilor din punct de vedere PSI
•intocmirea documentelor de aparare impotriva incendiilor
•completarea fiselor individuale de PSI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu