Apariția și dezvoltarea marketingului

 

Educație financiară

Activitățile de educație financiară, îi ajută pe elevi să înțeleagă rolul și circulația banilor în societate, să ia decizii financiare documentate în viața de zi cu zi, să fie mai responsabili privind alegerile care necesită cheltuirea banilor și să economisească pentru viitor. 

Elevii clasei a IX-a Cp învață cum să se pregătească pentru viitorul lor financiar și, totodată, cum să folosească responsabil și în siguranță produse și servicii financiare. Prin informare, instruire și consultanță, își dezvoltă abilitățile și încrederea pentru a deveni mai conștienți de riscurile și de oportunitățile existente și pentru a face alegeri informate.

Prin activități practice, exerciții, simulări și dezbateri cu ajutorul consultanților voluntari din business, ei descoperă instrumente financiare de bază, ce pot contribui la un trai mai sigur, mai puțin stresant și mai productiv.

Cheltuieli pentru sistemul asiguărilor sociale

Cheltuieli pentru finanțarea acțiunilor socioculturale

sursa: Finanțe și Fiscalitate

Reglementări legislative privind calitatea produselor şi serviciilor

Reglementări legislative privind calitatea produselor şi serviciilor

Principalele acte normative:

- Ordonanța Guvernului nr.21/1992 privind protecţia consumatorilor, care stabileşte cadrul legislativ şi instituţional, amendată şi modificată prin Ordonanţe ale Guvernului şi legi ulterioare; 

- Hotărârea Guvernului nr.251/1994 de înfiinţare a consiliilor consultative de protecţie a consumatorilor; 

- Hotărârea Guvernului nr.625/1999 de înfiinţare a Centrului Național pentru Încercarea şi Expertizarea Produselor - LAREX; 

- Ordonanța Guvernului nr.106/1999 privind contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale, aprobată prin legea nr.60/2002; 

- Ordonanţa Guvernului nr.88/2000 privind crearea cadrului juridic pentru înfiinţarea Centrului de Consultanţă şi Informare a Consumatorilor; 

- Legea nr.123/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți şi consumatori, modificată prin legea 65/2002; 

- Legea nr.148/2000 privind publicitatea, modificată şi completată prin legea nr.283/2002; 

- Hotărârea Guvernului nr. 681/2001 privind înființarea, organizarea şi funcționarea Comitetului Interministerial pentru Supravegherea Pieţei Produselor şi Serviciilor şi Protecţia Consumatorilor; 

- Hotărârea Guvernului nr.574/2001 pentru aprobarea Strategiei ANPC pe perioada 2001-2004; 

- Legea nr.37/2002 care aprobă O.G. nr.58/2000 ce conține prevederile Directivei nr.92/59/EC privind securitatea generală a produselor şi O.G. nr.87/2000 ce conține prevederile Directivei nr.85/374/EC privind răspunderea producătorilor pentru defectele produselor; 

- Legea nr.322/2002 de aprobare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.146/2001 pentru completarea O.G. nr.21/1992 privind protecția consumatorilor; 

- Hotărârea nr. 403/2002 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 329/2001 privind importul și comercializarea unor produse folosite;

- Hotărârea Guvernului nr.409/2002 privind controalele de conformitate cu reglementările privind securitatea produselor;

- Hotărârea Guvernului nr.755/2003 de stabilire a atribuțiilor ANPC.

despre ANPC

CARACTERISTICILE CALITĂTII PRODUSELOR SI SERVICIILOR

CARACTERISTICILE CALITĂȚII PRODUSELOR ȘI SERVICIILOR 

Elemente de definire a caracteristicilor calității 

Standardul ISO 9000 din 2000 definește termenul de caracteristică în sensul de “însușire distinctivă”, iar caracteristicile calității ca fiind “caracteristici intrinseci ale unui produs, proces sau sistem, referitoare la o cerință”. 

Caracteristicile calității reprezintă acele proprietăți ale entităților prin intermediul cărora se evaluează, la un moment dat, gradul de satisfacere a cerințelor clienților.

Caracteristicile calității produselor

Pot fi definite următoarele categorii de caracteristici ale calității produselor: tehnice, estetice, economice, sociale și de utilizare. 

Delimitările categoriilor de caracteristici ale calității produselor: 

- caracteristicile tehnice se referă la proprietățile intrinseci ale produselor, ele având un rol determinat în asigurarea funcționării acestora; sunt obiective determinabile prin metode de laborator fiind prevăzute în standarde. 

- caracteristicile funcționale se referă la comportarea în utilizare a produselor, exprimându-se prin intermediul disponibilității produselor. 

Disponibilitatea reprezintă aptitudinea unui produs de a-și îndeplini funcția specificată, la un moment dat sau într-un interval de timp prestabilit. 

- caracteristicile estetice exprimă gradul de perfecțiune a produselor, cumulând cerințele spirituale ale individului și societății față de acestea; categoriile estetice au un rol determinant în luarea deciziei de cumpărare, mai ales cele puternic influențate de modă. 

- caracteristicile economice sunt caracteristicile care influențează în mod direct costurile în utilizare. 

- caracteristicile sanogenetice ale produselor influențează în mod hotărâtor mediul înconjurător. 

Caracteristicile calității serviciilor 

Definirea calității serviciilor implică luarea în considerare a două aspecte: 

a) calitatea prestării serviciilor 

b) calitatea serviciilor ca rezultat al acestui proces 

Luând în considerare cele două aspecte, componentele calității serviciilor sunt următoarele: 

- calitatea prestării serviciului, care este determinata de: calitatea personalului, a echipamentelor și a altor resurse utilizate, spațiul disponibil, ambianța în care se prestează serviciul. 

- disponibilitatea serviciului este condiționată de respectarea termenelor stabilite pentru livrare, de promptitudinea servirii clientului, de furnizarea serviciului la momentul potrivit. 

- calitatea accesului la serviciu – o importanță covârșitoare au în acest sens mesajele publicitare, oferirea unor pliante de prezentare a serviciilor prin agențiile de turism. 

- calitatea relației cu prestatorul de serviciu este determinată de modul în care este primit clientul, atenția care i se acordă, modul în care îi sunt receptate dorințele. 

- calitatea informațiilor furnizate, respectiv a sugestiilor făcute clientului, depinde de claritatea, precizia și pertinența acestora, de calitatea documentelor prezentate clientului; calitatea sugestiilor făcute se poate evalua prin pertinenta răspunsurilor date clientului, sfaturi privind apelarea la anumite servicii, adaptarea acestora la situația concretă a unui anumit client. 

- calitatea susținerii satisfacției clientului – condiția elementară o reprezintă identificarea nemulțumirilor clienților și eliminarea cauzelor care au generat aceste nemulțumiri; o serie de întreprinderi oferă servicii suplimentare, față de cele declarate inițial.

SPAŢIILE LA NIVELUL UNITATII ECONOMICE

SPAŢIILE LA NIVELUL UNITĂȚII ECONOMICE:

1. Spaţiile la nivel de depozit:

- Spațiul privind recepția mărfurilor, a materiilor prime;

Scopul recepției constă în verificarea modului în care furnizorul își îndeplinește obligațiile asumate prin contract (cu privire la sortiment, calitate, cantitate, ambalare, marcare) și dacă organele de transport își respectă obligațiile legate de integritatea mărfurilor pe toată durata transportului. 

Comisia de recepție are rolul de a urmări, în continuare, evoluția stării calitative a mărfurilor recepționate în timpul depozitării și până în momentul livrării din depozit.

Procesul de recepție implică următoarele operații: 

- verificarea documentelor;

- verificarea identității și mărimii lotului (recepția cantitativă);

- verificarea calității (recepția calitativă).

Verificarea documentelor

Cu ocazia recepției se verifică următoarele documente:

- documente de contractare: contractul, anexele la contract, clauzele, graficele, specificațiile;

- documentele de însoțire a mărfii: de livrare, de transport;

- documente de atestare a calității: buletin de analiza, certificat de calitate. 

Verificarea cantitativă a loturilor de mărfuri

Verificarea cantitativă a lotului de mărfuri se face prin numărare, măsurare sau cântărire, în funcție de felul mărfurilor, pe baza specificațiilor din contract.

Verificarea cantitativă se realizează prin:

- verificare 100% (bucată cu bucată);

- verificare prin eșantionare.

Verificarea calitativă a loturilor de mărfuri

Verificarea calității mărfurilor reprezintă procesul de măsurare, examinare, etalonare, încercare sau orice altă modalitate de comparare a unității verificate cu specificațiile care îi sunt aplicabile.

Procesul de recepție a unui lot de marfă presupune:

- identificarea produselor din lot;

- examinarea ambalajelor;

- verificarea integrității sigiliilor;

- verificarea marcării și etichetării;

- definirea planului de control;

- prelevarea eșantionului;

- verificarea principalelor caracteristici de calitate prin metode organoleptice și de laborator;

- concluzii privind acceptarea sau respingerea lotului.

Cea mai complexă și importantă etapă este definirea planului de control. 

Se folosesc trei tipuri de control:

- control statistic prin atribute - se controlează una sau mai multe caracteristici;

- control statistic prin măsurare - se controlează o mărime măsurabilă;

- control statistic prin numărul de defecte - se examinează produsele și se identifică numărul de defecte pe baza căruia se ia decizia pentru întregul lot.

- Spațiul privind depozitarea, păstrarea, condiționarea ambalajelor și a stocurilor de marfă;

Depozitarea poate fi văzută și ca o problemă decizională a afacerii proprii sau străine. 

Dacă se va apela la un depozit propriu sau la unul străin, întreprinderea va evalua capacitatea calitativă și cantitativă a depozitelor, după criteriile de încărcare a costurilor. 

Din punctul de vedere al marketingului și al distribuției este necesar să se respecte condițiile de livrare pentru intermediarii de desfacere și pentru beneficiarii finali. 

Nivelul stocurilor influențează satisfacția clientului. Problema de bază constă în găsirea unei căi de mijloc; cu alte cuvinte, nici stocuri prea mari, dar nici prea mici. Stocurile exagerat de mari determină costuri de depozitare ridicate și contribuie la uzura morală a produselor aflate în stoc. În luarea deciziilor legate de stocuri, conducerea firmei trebuie să pună în balanță costurile (necesare menținerii unor stocuri mai mari) cu vânzările și cu profiturile care vor rezulta din aceste stocuri.

Depozitele de produse

Activitatea de păstrare și sortare a mărfurilor pentru aprovizionarea continuă a consumatorilor, are loc în depozite.

În sens larg, prin depozit înțelegem o unitate comercială, operativă, subordonată unei verigi economice, în care se realizează primirea, acumularea, păstrarea, livrarea produselor.

În sens restrâns, din punct de vedere tehnic, depozitul este o încăpere, un sistem de încăperi sau alte forme de construcție dotate cu utilaje și instalații adecvate efectuării operațiilor de recepție, păstrare, livrare a produselor.

Funcțiile depozitului, pot fi rezumate astfel:

-concentrarea și acumularea stocurilor de produse;

-depozitarea produselor (păstrarea și menținerea integrității cantitative și calitative a acestora);

-formarea sortimentului comercial prin alegere, sortare pe mărimi, calitate, modele, culori, preț etc., corespunzător comenzilor rețelei cu amănuntul și a structurii cererii altor consumatori;

-controlul calității produselor primite și livrate;

-efectuarea unor operații de pregătire a mărfurilor pentru producție sau vânzare (preambalare, asamblare, îmbuteliere etc.);

-gestiunea stocurilor.

Clasificarea depozitelor se poate face după criterii care corespund caracteristicilor constructive, operațiilor realizate etc.

1. După produsele care fac obiectul depozitării există:
- depozite strict specializate care păstrează mărfuri dintr-un singur sortiment (depozite de cartofi, sare, combustibil etc.);
- depozite specializate în care se păstrează în general o grupa de mărfuri (depozite de textile, încălțăminte, confecții, articole de sticlărie etc.);
- depozite combinate pentru păstrarea mai multor grupe de mărfuri înrudite prin condițiile de păstrare și a obiceiului de cumpărare (galanterie și mercerie, sticlărie, porțelan, faianță etc.);
- depozite universale pentru păstrarea principalelor grupe de mărfuri (pot fi alimentare și nealimentare);
- depozite mixte în care se păstrează mărfuri alimentare și nealimentare (ele sunt puține la număr, întâlnite în localitățile mai mici);

2. După sistemul constructiv:
- depozite deschise, fără acoperiș, amenajate sub formă de terenuri pavate, asfaltate, betonate (platforme) pentru produse care nu se degradează sub acțiunea agenților atmosferici (unele materiale de construcție, unii combustibili etc.);
- depozite semiînchise de tip șopron sau copertină (pentru produse refractare, pentru unele materiale lemnoase etc.);
- depozite închise (terestre, subterane și semisubterane) pentru păstrarea produselor ce trebuie ferite de precipitații atmosferice, de razele solare, etc. (trebuie să ofere izolare față de mediul exterior, să fie dotate cu instalații de ventilație, încălzire, pentru protejarea mărfurilor din interior);

3. După modul de folosire a spațiului:
- depozite pe orizontală (suprafață mare);
- depozite pe verticală sau pe înălțime (suprafață mică, oferă o mai bună utilizare a spațiului);

4. După gradul de mecanizare a mișcării mărfurilor:
- depozite manuale;
- depozite cu mică mecanizare;
- depozite cu mecanizare complexă;
- depozite parțial automatizate;
- depozite automatizate;

5. După amplasarea mărfurilor și fluxurile de circulație

- depozite cu circulație liniară și mărfuri amplasate longitudinal; se folosesc pentru stocuri cu rulaje medii; oferă posibilitatea efectuării operațiilor multiple și introducerea, livrarea mărfurilor, în depozit, cu aceeași viteză;
- depozite cu circulație liniară și mărfuri amplasate transversal; sunt folosite pentru mărfuri cu frecvențe mari la livrare;
- depozite cu circulație în formă de L; permit depozitări pe durate mari și mici pentru diferite mărfuri;
- depozite cu circulație în formă de U; se folosesc pentru mărfuri aprovizionate la intervale mari sau medii;
- depozite cu intrare/ieșire pe o singură parte; se folosesc pentru mărfuri cu sortimente puține, în general cu frecvențe mari la livrare;
- depozite cu intrare/ieșire pe ambele părți; permit o mare mobilitate de depozitare și se folosesc pentru grupele de produse cu un sortiment complex.

6. După modul de depozitare a produselor:

- depozite fără palete cu depozitare;
- depozite în stivă sau în bloc (cantități mari în sortiment restrâns);
- depozite în rafturi sau stelaje (sortiment complex);
- depozite cu depozitare paletizată:
- depozite în stivă sau în bloc (palete suprapuse);
- depozite în mobilier tehnologic (stelaje).

SCRABBLE-CENTENAR

Scrabble Centenar! Simultan Naţional 6/2018

Liceul Tehnologic ”Petru Poni” din Onești, a găzduit unul dintre centrele ultimului Simultan Naţional de Scrabble al anului 2018, dedicat CENTENARULUI MARII UNIRI !

Căutătorii cuvintelor potrivite au fost elevii clasei a IX-a C: Arbone Cornel, Lazăr Andrei-Alin, Oprea Narcisa, Lupu Ana-Maria, Stan Raluca, Iacob Cristiana, Bogdăneanu Alexandra, Cojocaru Bianca, Aboriței Aurora, Crâșmaru Adrian, Haicu Antonio, Popa Lorena, Păduraru Ana-Maria, Țifir Cătălina, Niculii Lidia, Dănăilă Bianca, Gal Roberta, Gavrilaș Magdalena și Rădoiu Mihaela.

Concursul a fost câștigat de către Arbone Cornel. 

Felicitări tuturor participanților!