CHITANȚA

Definiție

Documentul financiar-contabil cel mai des utilizat în activitatea agenţilor economici, chitanţa serveşte ca:

- document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria unităţii;

- document justificativ de înregistrare în registrul de casă şi în contabilitate (emis în cazul vânzării de produse sau prestării de servicii pentru care plata se face în numerar).

Similar facturii, chitanţa este un document financiar cu regim special de înseriere şi numerotare, iar numerotarea se efectuează în baza unei decizii interne. Astfel, fiecare chitanţă va avea un număr sau o serie unice, care trebuie să fie secvenţiale şi să ţină cont de structura organizatorică a firmei, în funcţie de puncte de lucru, filiale, etc.

Elementele obligatorii ale unei chitanţe

Ca şi factura chitanţa trebuie completată cu o serie de elemente obligatorii, după cum urmează:

- denumire furnizor;

- codul de identificare fiscală al furnizorului (CUI);

- numărul de înregistrare la registrul comerţului al furnizorului;

- adresa furnizorului;

- data emiterii chitanţei;

- denumire client;

- codul de identificare fiscală al clientului;

- numărul de înregistrare de la registrul comerţului al clientului;

- adresa clientului;

- suma încasată (în cifre şi litere) şi ce reprezintă aceasta.

Spre deosebire de factură, chitanţa nu poate fi stornată. În cazul în care o chitanţă a fost completată greşit, singura posibilitate este de a o anula, nefiind permise corecturi.

Arhivarea şi păstrarea chitanţelor

Conform legii, chitanţele se păstrează timp de 5 ani, cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite. Chitanţele sunt arhivate alături de celelalte documente justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate.

Un program de facturare poate emite și gestiona chitanţele simplu şi rapid, în conformitate cu prevederile legale. În permanenţă avem evidenţa plăţilor în contul unei anumite facturi sau pe client, vom şti exact cât mai este de încasat şi care este termenul scadent, fără efort şi fără erori.

PROIECTUL „SCOALĂ FĂRĂ VIOLENȚĂ”

Poveste “motto”: Un bătrân arab, ce trăia din mila altora rătăcea pe străzile unui oraş. Nimeni nu îl baga în seama.

Un trecător i-a spus, plin de dispreţ:
-Ce faci aici? Vezi bine ca nu te cunoaşte nimeni…
Omul cel sărman s-a uitat liniştit la trecător şi i-a răspuns:
-Nu-mi pasa. Mă cunosc eu însumi şi e de ajuns.

***

Activitatea  1: „Cine sunt eu?” –

Reguli de desfăşurare:

Ø Elevii se vor împărţi în trei grupe;

Ø Fiecare grupă va avea de îndeplinit câte o sarcină;

Ø Elevii dintr-un grup vor desena un simbol care să-i reprezinte, elevii din alt grup vor arăta în faţa colegilor un obiect personal care îi reprezintă, iar elevii din cel de-al treilea grup vor completa şi vor prezenta în faţa colegilor fişa de lucru;

Ø Elevii vor trebui să se prezinte individual în faţa colegilor, respectând sarcina primită de grupul din care fac parte.

Întrebări / discuţii ulterioare:

§  Cât de greu a fost să vă prezentaţi în faţa celorlalţi?

§  V-aţi simţit stânjeniţi sau vi s-a părut greu să scrieţi lucruri pozitive / negative despre voi înşivă şi să le rostiţi în faţa colegilor?

Activitatea 2: „Cap sau pajură”
Reguli de desfăşurare:

Se stabileşte regula conform căreia la aruncarea unei monede, "banul" înseamnă "puncte tari" (calităţi), iar "stema" înseamnă "puncte slabe". Primul "jucător" aruncă moneda. în funcţie de cum cade aceasta, trebuie întâi să spună grupului o calitate sau un defect propriu, după care să descrie "cealaltă faţă a monedei", referitor la calitatea sau defectul spus anterior.
De exemplu: 
Calitate: Sunt creativ  
Cealaltă fata a monedei: Nu prea îmi organizez eficient munca, sunt dezordonat sau
Defect: Vreau tot timpul să fiu în centrul atenţiei 
Cealaltă faţă a monedei: Am calităţi de lider

 Activitatea 3: „Munţi şi văi”

Reguli de desfăşurare:

Ø Fiecare membru al grupului completează următoarea fişă: data de naştere, data curentă, deasupra acestei linii vor nota unele evenimente şi experienţe pozitive trăite de ei, iar sub linie, vor scrie câteva evenimente negative. Aceste evenimente se unesc cu o linie, astfel încât desenul să semene cu nişte munţi şi văi. Cu cât experienţa este mai neplăcută, cu atât valea este mai adâncă şi invers.

Ø Elevii vor numi şi vor data (aproximativ) fiecare eveniment;  Este suficient să numească minim 3-4 evenimente pozitive şi 3-4 evenimente negative fiecare;

Ø După ce fiecare membru al grupului a făcut desenul, ei îşi vor împărtăşi unii altora aceste evenimente; (Ex: „Cel mai important eveniment din viaţa mea a fost..., iar cea mai neplăcută experienţă a mea a fost...”).

Întrebări / discuţii ulterioare:

§  Ce eveniment din viaţa voastră aţi dori să se repete?

§  Ce experienţe aveţi în comun cu colegii voştri?

§  Ce anume aşi dori să schimbaţi la viaţa voastră?

Activitatea 4: „Copacul înflorit...cu dorinţe”     

Reguli de desfăşurare:

Ø înainte de începerea activităţii propriu-zise, pe întreaga tablă de lucru se desenează un copac cât mai ramificat

Ø Se oferă fiecărui participant câte o foaie mică de hârtie (în formă de floare) pe care să scrie trei necazuri de care ar dori să scape în prezent, şi pe care apoi să o împăturească foarte bine

Ø Bileţelele cu necazurile identificate de participanţi se strâng de către formator, fără însă a fi citite cu voce tare

Ø Se împarte fiecărui participant câte o fişă de lucru (de forma unei flori), solicitându-le acestora să scrie pe ele trei dintre cele mai arzătoare dorinţe personale care ar dori să se  împlinească în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat

Ø După strângerea "florilor - dorinţe", li se sugerează participanţilor - prin comunicare metaforică -, legătura puternică care există între atitudinea faţă de propria persoană,   şi evenimentele (aparent întâmplătoare) ce le marchează viaţa  prezentă: dacă reuşesc să creadă în propriile calităţi şi să vadă aspectele pozitive ale unor situaţii pe care le trăiesc în  prezent, treptat acestea îşi vor diminua eventualele influenţe negative ce se răsfrâng  asupra vieţilor lor, transformându-se în evenimente fericite, favorabile unor  împliniri personale.

Ø Pornind de la acest principiu de guvernare a propriei vieţi, se face un exerciţiu simbolic de eliminare a atitudinilor negative:

se rup bileţelele împăturite ce conţin necazurile identificate de elevi, ca metafora a eliminării acestora din vieţile personale ale elevilor şi concomitent cu ruperea unui bileţel, se lipeşte pe arborele desenat pe tablă câte o "floare-dorinţă" (citită cu voce tare), ca simbol al îndreptării destinului către propria împlinire personală

Ø Posibile întrebări de discuţie:
ü  Cum v-aţi simţit atunci când biletele cu necazuri au fost rupte?
ü  Cum vă simţiţi acum când dorinţele dv. fac parte din copacul simbolic al grupului?

Activitatea 5: „Probe pentru film”

Reguli de desfăşurare:

Ø În faţa clasei este plasat un scaun;

Ø Li se spune participanţilor că au şansa să joace într-un film extrem de important, ce va putea fi vizionat de întreaga lume;  dacă vor primi rolul, vor putea juca alături de mari vedete;

Ø Fiecare participant va trebui să dea probe pentru a primi rolul; el va face o listă cu 5 lucruri pe care le-a realizat în viaţă şi de care este mândru;

Ø DIRIGINTELE  alege pe rând câte un elev, care să stea pe scaun în faţa grupului; acesta va spune:  „Nu vreau să mă laud, dar...” (propoziţia trebuie completată cu realizările identificate de elevul respectiv);

Ø Celorlalţi elevi li se spune că sunt regizori, astfel încât trebuie să asculte ce are actorul de spus

Ø Auditoriul bate din palme după fiecare probă dată de actori.

Întrebări / discuţii ulterioare:

§  Cum v-aţi simţit stând pe scaun şi împărtăşindu-vă realizările ?

§  Aţi fost nervoşi sau v-a fost teamă să vorbiţi în faţa tuturor colegilor? 

§  Cum a fost atunci când i-aţi ascultat pe ceilalţi?

§  Credeţi că aţi primit rolul pentru film după ce i-aţi ascultat şi pe ceilalţi contracandidaţi?

OBLIGATIILE AGENTULUI ECONOMIC IN RAPORT CU PROTECTIA MEDIULUI

Protecția mediului reprezintă ansamblul reglementărilor, măsurilor și acțiunilor care au ca scop menținerea, protejarea și îmbunătățirea condițiilor naturale de mediu, ca și reducerea sau eliminarea, acolo unde este posibil, a poluării mediului înconjurător și a surselor de poluare.

PROTECȚIA ATMOSFEREI

Prin protectia atmosferei se urmareste prevenirea deteriorarii si ameliorarii calitatii acesteia, in vederea evitarii aparitiei unor efecte negative asupra sanatatii umane, biodiversitatii si a calitatii mediului in general.

Conceptul de poluare atmosferica nu trebuie insa limitat la aspectele privind impurificarea propiu-zisaa aerului ci trebuie sa aiba in vedere si prevenirea, cuantificarea si limitarea efectelorei, precum si unele aspecte juridice si de etica sociala. Practic, principalele aspecte ce trebuie luate in considerare atunci cand se studiaza o problema de poluare atmosfericasunt de natura interdisciplinara si privesc:

– localizarea: probleme globalale, poluare transfrontiera, retele alarma;

– sursele:naturale, combustie, industriale , transporturi;

– poluantii:elemente si compusi chimici, mod de actiune, caracteristici;

– masuratori la:imisie, la emisie, prelevare, analize, metode, aparate;

– prevenire:desprafuire, epurare, tehnologii nepoluante, instalatii, metode, aparate;

– dispersie:studii dedispersie, meteorologie, topografie, cosuri, interactiuni;

– efecte:pentru om, pentru animale, pentru plante; problememedicale, probleme psihologice, probleme morale, probleme financiare etc;

– management:aspecte juridice, aspecte administrative, apecte economice, apecte sociale, apecte organizatorice etc.

POLUAREA AERULUI

Surse de poluare

Poluarea aerului constă în schimbarea compoziției sub aspectul proporției dintre constituenții săi și/sau prin apariția unor noi constituenți cu efecte dăunătoare asupra biocenozelor și/sau biotopului.

După origine, sursele de poluare a aerului pot fi:

1. Surse naturale care cuprind:

- solul (viruși, pulberi datorate eroziunii);

- plantele (fungi, polen, substanțe organice și anorganice):

- animalele (viruși);

- radioactivitatea terestră și cosmică (radionuclizi emiși de roci și de proveniență cosmică;

- erupțiile vulcanice (cenușa, compuși de sulf, oxizi de azot, de carbon);

- furtunile de nisip și praf (pulberi);

2. Surse artificiale care sunt divizate la rândul lor în doua subgrupe:

a) Surse fixe: care includ sursele bazate pe procesele din activitățile menajere sau industriale (pulberi, oxizi de sulf de carbon) și surse bazate pe procese industriale (oxizi de fier, mangan, nichel. plumb. cadmiu, fluor etc.);

b) Surse mobile includ transporturile (automobile).

Poluanții mai pot fi clasificați și după alte criterii.

- După modul de apariție: naturali și sintetici;

- După efect: cuprinde poluanți care afectează numai oamenii sau ecosistemul în întregime etc.;

3. După proprietăți: în care poluanții sunt clasificați după toxicitate, persistență, mobilitate, proprietăți biologice;

4. După posibilitățile de control

- Poluarea aerului cu monoxid (Ca) si dioxid de carbon (CO₂)

Monoxidul de carbon nu poate fi depistat organoleptic deoarece este incolor, inodor și insipid. Concentrația medie în atmosferă nepoluată este de 0,1 p.p.m.

POLUAREA APEI

Poluarea apei reprezintă orice modificare a compoziției sau a calității apei, ca rezultat al activităților umane sau în urma unor procese naturale, astfel încât aceasta să devină mai puțin adecvată utilizărilor sale.

Poluarea apei poate fi clasificată după următoarele criterii:

S după natura substanțelor poluante astfel:

- fizică (datorată apelor termice),

- chimică (ca rezultat al deversării reziduurilor petroliere, fenolilor, detergenților, pesticidelor, substanțelor cancerigene sau a altor substanțe chimice specifice diverselor industrii),

- biologică (rezultată de contaminarea cu bacterii patogene, drojdii patogene, protozoare patogene, viermii paraziți, organisme coliforme, bacterii saprofite, fungii, algele, crustaceii etc.)

- radioactivă.

S după perioada de timp cât acționează agentul poluant, poluarea poate fi permanentă, sistematică, periodică sau accidentală.

Cauzele poluării apei:

- scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici, dar și deversări deliberate a unor poluanți;

- scurgeri de la rezervoare de depozitare si conducte de transport subterane, mai ales produse petroliere;

- pesticidele si ierbicidele administrate în lucrările agricole care se deplasează prin sol fiind transportate de apa de ploaie sau de la irigații până la pânza freatică;

- îngrășămintele chimice si scurgerile provenite de la combinatele  zootehnice;

- deșeurile și reziduurile menajere;

- sarea presărată în timpul iernii pe șosele, care este purtata prin sol de apa de ploaie și zăpada topită;

- depunerile de poluanți din atmosfera, ploile acide.

Poluanții apei sunt produsele de orice natura care conțin substanțe în stare solidă, lichidă sau gazoasă, în condiții și în concentrații ce pot schimba caracteristicile apei, făcând-o dăunătoare sănătății.

POLUAREA SOLULUI

Solul este un strat dinamic în cuprinsul căruia se desfășoară fără întrerupere numeroase și complexe procese chimice, fizice, biologice.

Poluarea este un fenomen foarte periculos și în timp devine unul catastrofal. Pe sol se adună gunoaie în cantități uriașe provenite din orașe sau din deseuri industriale, care ajung să aibă consecințe directe asupra așezărilor omenești.

Procesul de degradare a factorilor de mediu de pe întregul glob a avut în ultimele decenii o evoluție ascendentă, îngrijorătoare, cantitatea de poluanți fiind într-o continuă creștere.
Solul este supus acțiunii poluărilor din aer și apă, fiind locul de întâlnire al poluantilor.
Poluările directe ale solului provin din:
-aruncarea mucului de țigară sau a biletului de tramvai până la automobilul abandonat.
-scurgerea picăturii de ulei din tractorul care circulă pe câmp până la hale de deșeuri.
Sursele principale ale poluarii solurilor sunt:
-aplicarea pe scară largă a îngrășămintelor și pesticidelor în agricultură;
-folosirea sistemelor extinse de irigații;
-depozitarea deșeurilor solide;
-depunerile atmosferice de substanțe toxice produse ca urmare a activităților umane.
Deteriorarea solurilor se realizează prin:
-expansiunea agriculturii;
-defrișare și eroziune;
-supraexploatarea solurilor.

Sancțiuni aplicate în caz de nerespectare a legislației privind protecţia mediului

Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă pentru persoane fizice, pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:

1. obligaţiile persoanelor juridice de a realiza sisteme de automonitorizare şi de a raporta autorităţii publice teritoriale de protecţie a mediului rezultatele automonitorizării şi/sau alte date solicitate, precum şi accidentele şi incidentele care pot conduce la pericole de accidente;

2. obligaţiile persoanelor juridice de a ţine evidenţa strictă a substanţelor şi preparatelor periculoase şi de a furniza informaţiile şi datele cerute de autoritatea competentă pentru protecţia mediului;

3. obligaţia persoanelor fizice şi juridice autorizate de a aplica, prin sisteme proprii şi menţinerea dozelor radioactive în limitele admise;

4. obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a întreţine perdelele forestiere şi aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunătăţirea capacităţii de regenerare a atmosferei, protecţia fonică şi eoliană;

5. obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a nu arde miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă, fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă;

6. obligaţiile deţinătorilor cu orice titlu ai suprafeţelor de teren de a proteja flora şi fauna sălbatică existente pe acestea, în sensul menţinerii echilibrului ecologic şi conservării biodiversităţii, precum şi exploatării durabile a resurselor în baza prevederilor legale în vigoare, pentru a nu crea prejudicii mediului înconjurător şi sănătăţii umane;

7. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ale persoanelor fizice şi juridice, după caz, de a adopta şi/sau aplica măsuri obligatorii cu privire la întreţinerea şi înfrumuseţarea clădirilor, a curţilor şi împrejurimilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre clădiri, a arborilor şi arbuştilor decorativi, în conformitate cu planurile de urbanism;

8. obligaţia de a nu intra pe surafaţa ariilor naturale proiejate şi a nu practica sporturi în afara drumurilor permise accesului public cu mijloace motorizate bazate pe folosirea combustibililor fosili;

9. obligaţia persoanelor fizice de a nu deversa în apele de suprafaţă sau subterane ape uzate, fecaloid menajere;

10. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asigura măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor generatoare de zgomot şi vibraţii, de a verifica eficienţa acestora şi de a pune în exploatare numai pe cele care nu depăşesc pragul fonic admis;

11. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu exercita acţiuni care să ducă la distrugerea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice de pe cuprinsul ţării;

12. desfăşurarea de activităţi de recoltare, capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare pe piaţa internă a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică, terestră şi acvatică, sau a unor părţi ori produse ale acestora, în stare vie, proaspătă ori semiprelucrată, de persoane fizice sau juridice neautorizate de autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului;

13. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu produce poluarea apelor de suprafaţă prin spălarea de obiecte, produse, ambalaje, materiale;

14. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu arunca şi de a nu depozita pe maluri, în albiile râurilor, apele de suprafaţa şi în zonele umede deşeuri de orice fel;

15. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu introduce în apele de suprafaţă şi în zonele umede substanţe explozive, tensiune electrică, narcotice sau alte substanţe periculoase.

16. obligaţia persoanelor fizice şi juridice să nu deverseze în apele de suprafaţă sau subterane ape uzate, substanţe petroliere sau periculoase, ape care conţin substanţe periculoase.

17. arderea miriştilor, stufului, tufărişurilor şi vegetaţiei ierboase din ariile protejate şi de pe terenurile supuse refacerii ecologice;

18. poluarea accidentală datorită nesupravegherii executării lucrărilor noi, funcţionării instalaţiilor, echipamentelor tehnologice şi de tratare şi neutralizare, menţionate în prevederile acordului de mediu şi/sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu.

19. poluarea prin evacuarea, cu ştiinţă, în apă, în atmosferă sau pe sol a unor deşeuri sau substanţe periculoase;

20. folosirea de momeli periculoase şi de mijloace electrice pentru omorârea animalelor sălbatice şi a peştilor, în scopul consumului sau al comercializării;

21. continuarea activităţii după suspendarea acordului de mediu sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu;

22. producerea, livrarea şi utilizarea îngrăşămintelor chimice şi a produselor de protecţie a plantelor neautorizate;

23. desfăşurarea de către persoanele juridice de activităţi cu organisme modificate genetic sau produse ale acestora, fără a solicita şi obţine acordul de import/export şi/sau autorizaţiile prevăzute de reglementările specifice;

24. provocarea, datorită nesupravegherii surselor de radiaţii ionizante, a contaminării mediului şi/sau a expunerii populaţiei la radiaţii ionizante, omisiunea de a raporta prompt creşterea peste limitele admise a contaminării mediului, aplicarea necorespunzătoare sau neluarea măsurilor de intervenţie în caz de accident nuclear;