Contabilitatea rezultatului exercițiului

 

Funcțiile marketingului

 Funcţiile marketingului

Se pot formula patru functii generale, comune (indiferent de domeniul de aplicare a merketingului –industrie, comert, educatie, politica etc) : 

1. INVESTITIA PIETEI, A NECESITATILOR DE CONSUM

La baza oricarei activitati economice se situeaza cerintele pietei, respectiv nevoile de consum a caror satisfacere se urmareste. Deci nu se poate concepe marketingul fara investigarea acestora, fara existenta unui flux sistematic de informatii catre diferitele structuri ale aparatului economic.

Prin realizarea acestei functii se urmareste obtinerea de informatii referitoare la:

-pietele prezente si cele potentiale -ansamblul nevoilor de consum (solvabile si nesolvabile)

-motivatia acestor nevoi de consum

-componentul consumatorilor. 

Aceasta functie precede celelalte functii ale marketingului si le pregateste conditiile de realizare. Date fiind importanta sa deosebita, caracterul sau deosebit –si, de aici, profilul particular, al activitatilor in care se materializeaza- acesta functie a dat nastere unor organisme specializate in cadrul firmelor (directii, servicii, compartimente) sau in afara acestora (agentii, institutii de cercetari etc.).

2. CONECTAREA DINAMICA A INTREPRINDERII LA MEDIUL ECONOMICO-SOCIAL

Aceasta functie reflecta viziunea potrivit careiaintreaga activitate a intreprinderii trebuie raportata permanent la fizionomia si cerintele mediului. Conectarea la mediu nu semnifica o atitudine pasiva din partea intreprinderii. Aceasta functie are un continut mai larg, constand in adaptarea operativa la conditiile exterioare in continua schimbare, ca si in fructificarea oportunitatilor, și chiar influentarea mediului prin contracararea sau stimularea (dupa caz) a unor tendinte in evolutia acesteia, dezvoltarea cererii pentru anumite produse si servicii. Realizarea acestei functii presupune promovarea spiritului novator in intreaga activitate a firmei, astfel incat sa se asigure –dupa caz –invoirea cu frecventa ridicata a ofertei de marfuri, perfectionarea formulelor de distributie, diversificarea actiunilor promotionale etc. Este presupusa, totodata, cresterea capacitatii de mobilizare a tuturor resurselor firmei (umane, materiale si financiare) in vederea unei adoptari operative, dar si a unei prezente active pe piata. 

3. SATISFACEREA IN CONDITII SUPERIOARE A NEVOILOR DE CONSUM

Aceasta functie asigura finalitatea activitatii firmei, recunoasterea sociala a concordantei dintre produsele (serviciile) in care se materializeaza activitatea sa si nevoile carora le sunt destinate; concret, aceasta functie se materializeaza intr-un ansamblu de masuri, vizand producerea numai a acelor produse (servicii) care sunt necesare pentru consum, distribuirea lor in conditii optime, asigurarea unor posibilitati largi de alegere corespunzator tuturor gusturilor si preferintelor, largirea gamei serviciilor comerciale, informarea consumatorilor asupra modalitatilor rationale de utilizare a produselor etc. Totodata, realizarea acestei functii presupune si educarea gusturilor consumatorilor, crearea de noi trebuinte, orientarea carerii de consum in corcondanta cu interesele generale ale societătii.

4. MAXIMIZAREA EFICIENTEI ECONOMICE (A PROFITULUI )

Realizarea acestei functii implica, mai intai, o judiciara alocare a resurselor (a fondurilor de investitii, a capacitatilor de productie, a specialistilor); in continuare, ea presupune optimizarea structurilor productiei, in deplina concordanta cu obiectivele firmei; in sfarsit, se are in vedere optimizarea desfasurarii tuturor proceselor economice (productie, transport, depozitare, comercializare) care alcatuiesc fluxul complet productie-consum al produselor (serviciilor).

In cadrul tuturor acestor momente, marketingul asigura, dupa caz, elemente de fundamentare (informatii), criterii de evaluare si de optinere, promovarea tehnicilor de rationalizare a activitatilor precum si alte elemente. Aceste functii se pot dispune intr-o succesiune logica in cadrul activitatii si preocuparilor firmei: Activitatea de marketing se suprapune peste activitatea economica concreta (nu are o existenta de sine statatoare). Acest fapt a determinat aparitia unei noi functii a firmei (sistem) si anume functia de marketing.

Functiile intreprinderii vazute ca sistem sunt: cercetare-dezvoltare, productie, comerciala, financiar-contabila, de personal si functie de marketing(cu rol integrator).

Specializarea marketingului in activitatile economice 

Specializarea este o trasatura caracteristica evolutiei marketingului mai ales in perioada postbelica (primele activitati practice de marketing si teoretizari ale acestora se inregistreaza in SUA, expansiunea marketingului devine exploziva incepan cu anii ’50-‘60).

Diferentierile in aplicatiile marketingului au drept criterii principale natura domeniului economic, cadrul teritorial, nivelul de organizare a activitatii economice.

a) Profilul activitatii economice –reprezinta criteriul principal -marketingul bunurilor de consum (problematica productiei si circulatiei bunurilor agricole a dus la conturarea unei ramuri specializate –numita marketing argicol ) -marketingul mijloacelor de productiei (marketing industrial) -marketingul serviciilor

b) Aria teritoriala de desfasurare a activitatii economice -marketing intern (Mk. Exporturilor, Mk. Importurilor, Mk. multinational) -marketing international

c) Nivelul de organizare economica –la care intervine marketingul. -macromarketing –marketingul este utilizat de societate, la nuvelul intregii economii nationale, prin formele sale de organizare sau de orientare a activitatii economice, diferire desigur de la o tara la alta. -micromarketing –priveste activitatea fiecarei intreprinderi in parte, in confruntarea sa cu piata, cu mediul economiei social.

 

Terminologie si simboluri

 Terminologia, procedeul si tabelele statistico-matematice pentru verificarea calitatii loturilor pe baza nivelului de calitateacceptabil (AQL) sunt specificate în STAS 3160/2-84

iar în cazul caracteristicilor de calitate masurabile în STAS3160/3-84

Standardul anterior a fost înlocuit de SR ISO 3951

Aplicatii ale metodelor statistice sunt date si în STAS2631-82

Sunt definite o serie de notiuni, ca de exemplu:

 Unitatea de produs (UP) - obiectul verificat cu scopul de a determina valoarea unei caracteristici de calitatemasurabila;

 efectivul lotului (N) - numarul de unitati de produs prezente în lot;

 esantionare -procedura folosita pentru extragerea sau constituirea unui esantion;

 plan de esantionare - planul conform caruia se preleveaza unul sau mai multe esantioane, în vederea obtinerii deinformatii pentru luarea unei decizii;

 efectivul esantionului (n) - numarul unitatilor de produs prelevate din lot;

 esantionare simpla - prelevarea unui singur esantion pe lot;

 esantionare dubla - este posibila prelevarea unui al doilea esantion, functie de informatia oferita de primul;

 esantionare multipla - modul de esantionare presupune posibilitatea prelevarii pâna la sapte esantioane succesive;

 defect -neconformitatea unitatii de produs cu conditiile stabilite pentru una din caracteristicile sale;

 defect critic -defectul care este susceptibil sa conduca la lipsa de securitate sau la riscuri de accidentare autilizatorilor;

 defect major  -defectul care este susceptibil sa provoace o defectare sau sa reduca substantial posibilitatea deutilizare a produsului;

 defect minor -defectul care nu este susceptibil sa reduca mult posibilitatea de utilizare a produsului sau care serefera la aspectul exterior al acestuia;

 defectiv - sinonim cu unitatea de produs cu defecte si poate fi critic, major sau minor;

 nivel de calitate acceptabil (AQL) - corespunde unei probabilitati de acceptare specificate. Valorile AQL sestabilesc prin contractul economic sau pot fi prevazute si în alte documente tehnice. Valoarea pentru AQL poate fiunica pentru o clasa de defecte sau pot fi mai multe valori pentru subclasele de defecte din clasa respectiva;

 calitate limita (LQ) - reprezinta nivelul de acceptare care corespunde unei probabilitati de acceptare specificate,relativ redusa;

 probabilitate de acceptare - probabilitatea ca un lot de o anumita calitate sa fie acceptat pe baza aplicarii unui plande verificare dat. Au fost definite, de asemenea, notiunile de

fractiune defectiva (p), numar de defecte pe 100 unitati de produs (u*),calitate medie rezultanta (AQQ).

-α reprezinta riscul furnizorului (producatorului) adica probabilitatea ca loturile cu nivel de calitate acceptabil (AQL) sa nufie acceptate. Se mai numeste probabilitate de respingere.

- β reprezinta riscul beneficiarului, adica probabilitatea ca loturile cu un anumit nivel de calitate sa fie acceptat (probabilitateade acceptare). De obicei β < 10 %