Proiectarea și elaborarea structurii organizatorice
Structura organizatorică reprezintă ansamblul persoanelor, al compartimentelor organizatorice și al relațiilor dintre acestea, care au
scopul de a realiza obiectivele întreprinderii.
Structura generală a întreprinderii se compune din:
¨ Structura organizatorică:
- structura funcțională (de conducere);
- structura operațională (de producție și concepție).
¨
Structura socio-culturală.
STRUCTURA FUNCȚIONALĂ (de conducere) cuprinde ansamblul cadrelor de conducere și al compartimentelor tehnice, economice,
administrative, modul de constituire și de grupare a acestora, dar și relațiile
dintre ele.
Componentele structurii
funcționale sunt:
Ø POSTUL reprezintă ansamblul obiectivelor,
cu sarcinile, competențele asociate, care trebuie exercitate, în mod regulat, de o persoană
angajată în întreprindere. Un post trebuie să aibă următoarele trăsături
obligatorii: autoritate formală,
competență profesională și responsabilitate.
Ø FUNCȚIA se referă la ansamblul atribuțiilor și al sarcinilor, omogene din punct de vedere al omogenității lor, desemnate, în mod regulat și
organizat, unui angajat al întreprinderii. Într-o întreprindere se întâlnesc funcții
de conducere și funcții de execuție.
Ø COMPARTIMENTUL cuprinde mai multe persoane (sub aceeași autoritate ierarhică), cărora le revin permanent sarcini bine definite.
Compartimentele prezente în întreprinderi pot fi: operaționale (contribuie
direct la realizarea obiectivelor firmei) – secții, ateliere, depozite,
magazine, magazii și funcționale (stau la baza punerii în
practică strategiile și politicii firmei) ă servicii, birouri, departamente și
direcții.
Relațiile organizatorice – raporturile instituite între
componentele organizatorice:
A.
Din punct de vedere juridic: relații
formale (oficiale) și informale.
B.
După conținutul informațiilor transmise, relațiile organizatorice pot fi:
- relații de autoritate: ierarhice, funcționale, de stat major.
- relații de cooperare – nu sunt oficiale;
- relații de control – se stabilesc între cei cu funcții de conducere și subordonați;
- relații de reprezentare – se stabilesc între manageri și reprezentanții organizațiilor
profesionale, sindicate ș.a.
Ordinea componentelor organizatorice vizează: nivelul
ierarhic (ansamblul subdiviziunilor plasate la aceeași distanță de
conducere) și ponderea ierarhică (
numărul de persoane subordonate nemijlocit unui cadru de conducere).
Sistemul de obiective – se disting patru niveluri
ierarhice, în funcție de amploarea deciziei și de orizontul de timp: :
-
nivel strategic;
-
nivel tactic;
-
nivel operațional;
-
nivel de execuție.
STRUCTURA OPERAȚIONALĂ (de producție și de concepție) se referă la numărul și componența unităților de producție, prin
mărimea și modul amplasării spațiale a acestora, prin modul de organizare
internă, dar și relațiile de cooperare stabilite între acestea, pentru
realizarea obiectului de activitate al întreprinderii.
Secția de producție este unitatea de producție în care se desfășoară operații ale
procesului tehnologic, care au ca finalitate produsul.
Secția de bază este cea în care se execută produsele de bază, care dau profilul
întreprinderii.
Secția auxiliară execută produse sau servicii pentru secțiile de bază și auxiliare (execută scule, dispozitive și verificatoare – SDV, întrețin și
repară utilaje).
Secția de deservire asigură condițiile normale de lucru proceselor de bază și auxiliare, fără
să intervină direct în fabricație (transportul,
aprovizionarea, depozitarea).
Secția anexă prelucrează deșeurile rezultate din procesul tehnologic.
Locul de muncă este suprafața de producție dotată cu mijloace de muncă și organizată
pentru realizarea unei operații de către unul sau mai mulți
muncitori. Locul de muncă este veriga
primară a structurii operaționale.
Proiectarea structurii organizatorice este un proces complex și dificil
pentru că trebuie să vizeze toate elementele: postul, funcția, compartimentul,
norma de conducere, nivelul ierarhic , și relațiile organizatorice.
PROIECTAREA POSTULUI se realizează pe bază setului de sarcini specializate care îi revin titularului postului și responsabilitățile acestuia
(sarcini de muncă și obligații) în
luarea deciziilor și relațiile cu alte posturi.
În descrierea postului sunt prevăzute informații necesare privind:
denumire, relații de subordonare, responsabilități și sarcini, competențe,
limite de autoritate, condiții de muncă, cât și cerințe ale postului: pregătire profesională, experiență,
deprinderi, aptitudini și comportament
PROIECTAREA FUNCȚIEI are în vedere atât funcțiile de
conducere – cu accent pe competențe și responsabilități și funcțiile de execuție – cu competențe și răspunderi limitate la
activitatea proprie.
PROIECTAREA
COMPARTIMENTULUI se realizează ținând cont de funcție, produs și client.
- Compartimentul format pe criteriul funcției
grupează posturile proiectate după sarcinile specifice pe care le îndeplinesc
angajații. De exemplu: totalitatea posturilor ale căror sarcini specifice
îndeplinesc funcția de producție formează compartimentul de producție.
- Compartimentul format pe criteriu produs
grupează posturile care determină, în final, realizarea unui produs, sau a unei
familii de produse.
- Compartimentul format pe criteriu clienți
grupează activitățile în acord cu satisfacerea cerințelor diferitelor grupuri
de clienți. Această proiectare a compartimentelor încurajează concentrarea pe
nevoile clienților unici, sau a grupurilor de clienți, dezvoltă pregătirea
experților după profilul clienților.
PROIECTAREA RELAȚIILOR ORGANIZATORICE are în vedere:
* Relațiile de autoritate se instituie prin elaborarea diferitelor acte și norme elaborate de managementul întreprinderii: regulamente de organizare și
funcționare, decizii scrise, care condiționează buna desfășurare a
activităților și a căror exercitare este obligatorie. Există trei tipuri de
relații de autoritate:
-relații ierarhice
– prin care se stabilesc raporturile de subordonare dintre titularii posturilor manageriale și titularii posturilor de execuție sau ai celor manageriale
aflate pe nivele ierarhice inferioare;
- relații funcționale care se stabilesc între două
compartimente de muncă, dintre care unul are asupra celuilalt autoritate
funcționale, concretizată prin transmiterea de regulamente, indicații,
prescripții, proceduri din domeniul lor de activitate;
- relații
de stat major se formează atunci când unor persoane sau grupuri li se
deleagă sarcina soluționării de probleme care afectează obiectivele unuia sau
mai multor compartimente.
* Relațiile de cooperare se stabilesc între posturi situate pe același nivel ierarhic, dar aparținând unor compartimente diferite.
* Relații de control se formează între compartimente specializate de control și celelalte compartimente din cadrul firmei. Exemplu: relațiile
dintre compartimentul de control al calității și secțiile de producție.
PROIECTAREA NIEVULUI IERARHIC are în vedere următoarele aspecte:
-
Dimensiunea întreprinderii;
-
Mărimea, tipul, complexitatea și diversitatea
activităților,
-
Tipul producției,
-
Competența cadrelor de conducere.
PROIECTAREA NORMEI DE CONDUCERE SAU A PONDEREI IERARHICE se face respectând principiul economiei de personal de conducere și
realizarea unui grad rațional de încărcare a acestuia, prin sistematizarea și precizarea
sarcinilor pentru toate nivelurile ierarhice, în toate compartimentele și la
nivelul fiecărei funcții.
Mărimea normei de
conducere depinde de:
-
complexitatea sarcinilor care îi revin cadrului de
conducere;
-
natura activităților executate de subordonații cadrelor
de conducere;
-
frecvența legăturilor dintre subordonat și cadrul de
conducere;
-
experiența cadrului de conducere.
PROIECTAREA DELEGĂRII AUTORITĂȚII
Autoritatea reprezintă dreptul
de a adopta decizii, împuternicirea de a comanda, de a da dispoziții sau de a
impune cuiva ascultare.
Delegarea autorității presupune
atribuirea temporară de către manager a uneia din sarcinile sale de serviciu,
unui subordonat, însoțită de competența și responsabilizarea corespunzătoare.
Organizarea informală cuprinde
totalitatea elementelor și interacțiunilor umane cu caracter organizatoric,
care se manifestă în mod spontan între componentele organizației.
Componentele
structurii informale sunt:
-
grupul informal (reuniunea ce cuprinde un grup restrâns de membri bazată
pe similitudini, raporturi dominant afective și nevoi comune);
-
relațiile informale care cuprind ansamblul
interdependențelor dintre membrii grupurilor informale și dintre reglementarea prin norme de grup și
percepții comune;
-
normele de grup se referă la ansamblul de reguli care se dezvoltă ca
rezultat al interacțiunii în timp dintre membrii grupului și se
stabilesc în legătură cu aspecte importante pentru grup.
Organizarea
informală nu poate fi proiectată dint timp datorită spontaneității formării și
apariției acestor grupuri.
Documentele de formalizare a structurii organizatorice sunt:
§ Regulamentul de funcționare și
organizare stabilește forma de organizare și de conducere a organizației și cuprinde cinci părți:
I. Organizarea întreprinderii și prezentarea structurii organizatorice;
II. Atribuțiile întreprinderii;
III. Conducerea întreprinderii;
IV. Atribuțiile și diagrama de relații pentru fiecare compartiment funcțional
și de producție;
V. Dispoziții generale.
§ Fișa postului prezintă, în detaliu, elemente impuse unui salariat pentru a-și putea exercita activitatea în condiții normale. Fișa postului
cuprinde: denumirea și obiectivele postului; compartimentul; competențele;
responsabilitățile; cerințele (studii, vechime, aptitudini).
ORGANIGRAMA – ELEMENT DE
INFORMARE ȘI ANALIZĂ
Organigrama este structura grafică
sugestivă , sistematică și sintetică a structurii organizatorice. Organigrama
reprezintă un instrument de informare și analiză, care are ca obiectiv punerea
în evidență a elementelor componente: funcțiile, compartimentele, nivelurile
ierarhice, relațiile organizaționale.
Structura
și complexitatea organigramei sunt influențate de următorii factori:
-
mărimea întreprinderii;
-
dispersarea geografică a subunităților componente;
-
natura produselor, a lucrărilor și a serviciilor;
-
tipul de producție;
-
sistemul informațional;
-
numărul și calificarea personalului;
-
obiectivele strategice.