2.2.Norme de etichetare ecologică pe tipuri de produse

2.2.Norme de etichetare ecologică pe tipuri de produse

Eticheta ecologică este o acţiune voluntară, care promovează produselor ecologice şi contribuie la utilizarea eficientă a resurselor protejând mediul, prin furnizarea către consumatori a unor informaţii corecte şi exacte despre produse.

O etichetă ecologică poate să facă referire la unul sau mai multe criterii, maxim trei, care protejează mediul. Eticheta ecologică se acordă anumitor grupe de produse printre care: maşini de spălat vase, aparate frigorifice, detergenţi pentru vase, detergenţi pentru rufe, lacuri şi vopsele pentru uz gospodăresc, vopsele de interior, maşini de spălat rufe, produse textile, încălţăminte etc.

Autoritatea competentă care acordă eticheta ecologică este Ministrul Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA).

În mai multe ţări din UE (de exemplu, în Germania şi Belgia), se utilizează etichete ecologice obligatorii pentru ambalaje. Obligativitatea etichetării ambalajelor decurge, în acest caz, din obligaţia pe care o au persoanele care răspund de ambalare de a participa la sistemele de colectare a acestora după folosire, conform Directivei UE referitoare la ambalaje şi reziduurile de ambalaje.

În UE există mai multe sisteme naţionale de etichetare ecologică marca ecologică “Blue Angel”, marca ecologică ”Der Grune Punkt”, marca ecologică ”Environmental Choice”, marcarea ecologică “Eco-Mark”, majoritatea acestor sisteme sunt utilizate în nordul UE (Germania, Olanda şi Ţările Scandinave).

Indiferent de grupa de produse/servicii, cerinţele de mediu se referă la calitatea aerului, calitatea apei, protejarea solului, reducerea cantităţii de deşeuri generate, economisirea energiei, gestionarea resurselor naturale, prevenirea fenomenului de încălzire globală, protejarea stratului de ozon, securitatea mediului, zgomot şi biodiversitate.

Produsele au impact asupra mediului în cadrul fiecărei etape a ciclului lor de viaţă:

t Materii prime

t Procesul de producţie

t Distribuţie (inclusiv ambalare)

t Utilizare / consum

t Reutilizare / reciclare / eliminare

Prin etichetarea ecologică se încearcă limitarea folosirii substanţelor:

- cu efecte negative asupra apei, aerului, solului

- cu risc ridicat de producere a efectelor cancerigene, alergice, etc.

Criteriile care stau la baza acordării etichetei ecologice europene încurajează aplicarea celor mai bune practici în scopul protecţiei mediului şi a sănătăţii populaţiei precum şi reciclarea produselor.

Criteriile ecologice pentru un grup de produse sunt valabile pe o perioadă cuprinsă între 3 şi 5 ani. Revizuirea criteriilor se realizează în funcţie de progresul tehnic al produselor.

Pot beneficia de eticheta ecologică toate produsele şi serviciile cu câteva excepţii, printre care:

t substanţele sau preparate clasificate ca fiind foarte toxice, dăunătoare mediului, cancerigene, precum şi bunurile fabricate prin procedee care pot dăuna consumatorului şi mediului în condiţii normale de utilizare;

t produsele alimentare, băuturile, produsele farmaceutice;

În ţara noastră, pentru implementarea schemei de etichetare ecologică, a fost înfiinţată Comisia Naţionala pentru Acordarea Etichetei Ecologice, organ consultativ cu rol în luarea deciziilor privind acordarea etichetei ecologice.

Pentru a obţine eticheta ecologică, agenţii economici trebuie să urmeze o anumită procedură.

Astfel, este necesară:

tsolicitarea etichetei ecologice la Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor care reprezintă autoritatea competentă;

trealizarea încercărilor pe produse de către instituţiile specializate recomandate de Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor şi/sau de către alte institute care deţin laboratoare acreditate;

tevaluarea performantelor produsului de către autoritatea competentă în colaborare cu Comisia Naţională pentru Acordarea Etichetei Ecologice în luarea deciziilor privind acordarea etichetei ecologice;

tsolicitările pentru acordarea etichetei ecologice sunt supuse plăţii unui tarif cuprins între 300 şi 1300 de euro;

Ulterior obţinerii acestei etichete, agenţii economici sunt obligaţi la plata unui tarif anual pentru utilizarea ei.

Astfel, tariful anual este egal cu 0,15% din volumul anual al vânzărilor produsului care a obţinut eticheta ecologică în cadrul comunităţii.

Sigla naţională "ae", specifică produselor ecologice, alături de sigla comunitară sunt folosite pentru a completa etichetarea, în scopul identificării de către consumatori a produselor obţinute în conformitate cu metodele de producţie ecologică.

Aplicarea logo-ului UE pe produsele alimentare preambalate este obligatorie începând cu data de 1 iulie 2010. Utilizarea acestuia rămâne opţională pentru produsele importate. Folosirea logo-ului comunitar UE trebuie să fie însoţită de indicarea locului de producere al materiilor prime agricole. Aceasta indicaţie poate fi de forma 'UE', 'non-UE' sau/si numele statului membru UE sau din afara UE, unde au fost obţinute produsul sau materiile prime ale acestuia. Logo-ul comunitar oferă recunoaşterea produselor certificate ecologic în întreaga Uniune Europeană.

Consumatorii care cumpără produse care poartă sigla naţională şi logo-ul comunitar pot avea încrederea că:

tcel puţin 95% din ingredientele produsului au fost obţinute în conformitate cu metoda de producţie ecologică;

tprodusul respectă regulile de producţie ecologică.

În plus, produsul poartă numele producătorului, procesatorului sau vânzătorului şi numele sau codul organismului de inspecţie şi certificare.

 Eticheta ecologică europeană vizează 32 grupe de produse din diferite sectoare de activitate şi servicii.

DETERGENŢI	ECHIPAMENTE ELECTRONICE
Detergenți pentru mașini de spălat vase	Televizoare
Detergenți pentru spălare manuală a vaselor	Calculatoare personale
Detergenți universali și detergenți pentru instalații sanitare	Laptopuri
Detergenți de uz industrial și instituțional pentru maşinile de spălat vase automate	Echipamentele de procesare a imaginii
Detergenți de rufe
Detergenți de rufe de uz industrial și instituțional
PRODUSE DE HÂRTIE	PRODUSE PENTRU CASĂ
Hârtie absorbantă	Pardoseli din materiale textile
Hârtie copiativă și hârtie grafică	Pardoseli din lemn
Hârtie tipărită	Vopsele și lacuri de interior
Hârtie de ziar	Saltele de pat
	Mobilier din lemn
	Robinetărie sanitară
	Toalete cu apă și pisoare
ARTICOLE DE ÎMBRCĂMINTE ŞI ÎNCĂLTĂMINTE	PRODUSE ÎNGRIJIRE
Încălțăminte	Săpunuri, şampoane şi balsamuri de păr
Textile	Absorbante igienice
PRODUSE PENTRU GRĂDINĂ	SERVICII
Amelioratori de sol	Servicii de cazare turistică
Substraturi de cultură	Servicii de camping

Unele criterii de acordare a etichetei ecologice pentru anumite produse/servicii sunt în curs de revizuire, alte criterii se vor propune pentru alte grupe de produse decât cele prezentate mai sus.

Eticheta ecologică europeană nu se acordă alimentelor, băuturilor şi produselor medicale!

ETICHETA ECOLOGICA

2.1.Sisteme de marcare ecologică a produselor

II. Etichetarea şi ambalarea ecologică

2.1.Sisteme de marcare ecologică a produselor

În vederea realizarii de produse cu impact minim asupra mediului si facilitarii deciziei consumatorilor de a achizitiona produse "prietenoase fata de mediu", altfel spus, produse care nu dauneaza mediului înconjurator, au fost elaborate standarde ISO 14000 referitoare la etichetarea ecologica si analiza ciclului de viata a produselor si au fost introduse sisteme nationale si regionale de etichetare ecologică a produselor.

Promovarea produselor etichetate ecologic contribuie la utilizarea eficienta a resurselor si la un nivel ridicat de protectie a mediului.

Marcarea ecologică are drept scop demonstrarea de către furnizor a caracteristicilor ecologice ale produselor. Metoda aplicată în vederea evaluării caracteristicilor ecologice este analiza ciclului de viaţă a produselor, cu analiza efectelor posibile asupra mediului în fiecare din etapele acestui ciclu.

Marcarea ecologică permite informarea consumatorului cu privire la caracteristicile de această natură a produsului.

Marci de etichetare ecologică

Eticheta ecologica este un simbol grafic si/sau un text descriptiv scurt aplicat pe produs, ambalaj, într-o brosura sau în alt document informativ care însoteste produsul si care ofera informatii despre cel putin unul si cel mult trei tipuri de impact asupra mediului (asa de exemplu, poluare redusa a aerului, eficient din punct de vedere energetic si toxicitate redusa).

O eticheta ecologica identifica performanta de mediu a unui produs, în cadrul categoriei de produse din care face parte, bazata pe analiza ciclului de viata al acestuia.

Preocuparile tot mai intense de reducere a impactului negativ al proceselor si rezultatelor acestora asupra mediului ambiant sunt evidentiate, de-a lungul timpului, în multe tari, prin existenta unor marci nationale de etichetare ecologică. Prima initiativa de acest fel a fost Blue Angel, în Germania, care a început sa functioneze din 1978, urmata de multe alte marci asa cum sunt cele prezentate în tabelul urmator (tabel nr. 1).

Sistemul german de marcare ecologică a produselor a fost preluat şi de alte ţări, printre care Marea Britanie, Franţa, Olanda, Belgia.

Ulterior, în 1990, în Germania s-a introdus şi un sistem de marcare ecologică a ambalajelor,  “Der Grüne Punkt”, care, împreună cu marca “Blaues Engel” formează “Duales System”. Acest sistem are drept scop finanţarea şi gestionarea colectării şi reciclării ambalajelor, cu aportul consumatorului în colectarea conform cu procedura stabilită. Ambalajele astfel marcate sunt reciclabile sau incinerabile.

Sisteme de marcare ecologică au fost stabilite şi în numeroase alte ţări, de exemplu în Canada (1988, “Environmental Choise”), în ţările europene nordice (1989, Norvegia, Suedia, Finlanda, Islanda, într-un sistem coordonat de Consiliul Nordic), Japonia (1989, “Eco-Mark”, coordonat de un oficiu din cadrul Agenţiei Mediului).

Preocupările din Uniunea Europeană privind realizarea unui sistem unitar de marcare ecologică a produselor s-au concretizat printr-o reglementare din 1992, care introduce un sistem comunitar de marcare ecologică. Acest sistem urmăreşte promovarea produselor care au un impact mai redus asupra mediului şi, de asemenea, informarea corectă a consumatorilor din ţările UE cu privire la caractericticile ecolgice ale produselor care se comercializează pe piaţa comună a Uniunii. Sistemul este aplicabil tuturor produselor, inclusiv celor importate din terţe ţări.

Sistemul comunitar de marcare ecologică este un sistem voluntar, descentralizat, dreptul de aplicare a mărcii fiind acordat de un comitet naţional. La acordarea mărcii ecologice se au în vedere toate aspectele ambientale ale produsului, cum sunt: impactul ambiental al deşeurilor rezultate, consumul de energie şi de resurse naturale, poluarea şi degradarea solului, contaminarea apei şi aerului, nivelul zgomotului, inclusiv aceleaşi aspecte legate de ambalaj. În stabilirea criteriilor ecologice pentru fiecare categorie de produs, sunt implicate comitetele naţionale de atribuire a mărcii de produs ecologic, forumul consultativ al părţilor interesate (comerţ, industrie, consumatori etc) şi Comitetul de reglementare, format din reprezentanţii ţărilor membre UE.

Trasaturile comune tuturor acestor scheme de etichetare ecologică nationala sunt:

        schemele sunt voluntare;

        determinarea criteriilor ecologice pe baza ciclului de viata a grupelor de produse;

        nivelurile criteriilor de acordare sunt astfel stabilite pentru a încuraja dezvoltarea produselor cu impact minim asupra mediului;

        sunt protejate legal de un simbol sau logo;

        sunt revizuite periodic, tinând cont de dezvoltarea tehnologica si pozitia pe piata.

Ecoeticheta Uniunii Europene

În conditiile proliferarii unor sisteme nationale de etichetare ecologica a produselor, a devenit necesara elaborarea unui cadru legislativ armonizat în acest domeniu.

Un prim pas în acest sens s-a facut prin Reglementarea CEE nr. 880/1992 a Consiliului UE care introduce un sistem unitar de eticheta ecologica la nivelul UE care are logo-ul "floare" (fig. nr. 1) si mai apoi prin Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1980/2000 privind stabilirea unei proceduri de acordare a etichetei ecologice, Decizia (CEE) nr. 729/2000 privind contractul referitor la conditiile de utilizare a etichetei ecologice si Decizia (CEE) nr. 728/2000 referitoare la stabilirea tarifelor si taxelor pentru etichetare ecologică.

Ecoetichetare în România

Prin transpunerea Regulamentului nr. 1980/2000/EEC privind stabilirea unei proceduri de acordare a etichetei ecologice, a Deciziei nr.729/2000/EEC privind contractul cadru referitor la conditiile de utilizare a etichetei ecologice si Deciziei nr.728/2000/EEC referitoare la stabilirea tarifelor pentru solicitare si taxelor anuale pentru etichetare ecologica a fost elaborata Hotarârea Guvernului nr. 189/28 februarie 2002, privind stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice publicata în Monitorul Oficial nr. 166/08 martie 2002.

copul introducerii ecoetichetei românesti este de a promova produsele care au un impact redus asupra mediului, pe parcursul întregului lor ciclu de viata, în comparatie cu alte produse apartinând aceluiasi grup de produse.

Grupele de produse pentru care se stabilesc criterii de acordare a etichetei ecologice românesti sunt similare celor europene.

Eticheta ecologica se acorda produselor care respecta criteriile privind toate aspectele de mediu importante. Aceasta va cuprinde informatii pentru consumatori, prezentate în schema urmatoare, care contine doua rubrici, asa dupa cum urmeaza:

Rubrica 1 contine logo-ul etichetei ecologice românesti si numarul de înregistrare al contractului, iar rubrica 2 contine informatii privind motivele acordarii etichetei ecologice care trebuie sa vizeze cel putin unul si cel mult trei tipuri de impact asupra mediului, asa de exemplu:

       poluare redusa a aerului

       eficient din punct de vedere energetic

       toxicitate redusa.

ACTIVITATE DE ÎNVĂŢARE nr, 5

Etichetarea ecologică în România