Cheltuieli pentru finanțarea acțiunilor socioculturale

sursa: Finanțe și Fiscalitate

Fluxurile de circulație într-o unitate economică

Fluxurile de circulație într-o unitate economică

Fluxurile de circulație într-o unitate economică sunt: informaţional, al mărfurilor, de personal, al clienților

Fluxurile de informațional într-o unitate economică

Fluxul informațional este un ansamblu de principii, metode, mijloace și procedee utilizate într-o unitate pentru culegerea, înregistrarea, prelucrarea, stocarea și/sau transmiterea, analiza și valorificarea informațiilor economice necesare organelor de conducere în vederea luării deciziilor

Instrumente software/pachete care asigură un management automatizat al întregului proces de producție și distribuție sau doar al unei părți a acestuia.

sursa: https://www.academia.edu

Fluxurile de circulație a mărfurilor într-o unitate economică

Procesul tehnologic al unui magazin este considerat un sistem de activităţi principale şi secundare desfăşurate simultan sau succesiv. 

Procesele principale se desfăşoară în sala de vânzare şi sunt reprezentate de toate activităţile care contribuie în mod direct la desfacerea mărfurilor. 

Procesele secundare se desfăşoară în spaţiile auxiliare ale magazinului şi sunt reprezentate de activităţi conexe, de susţinere, facilitare a celor din prima categorie.

I. PROCESE SECUNDARE

a. Recepţia mărfurilor

- preluare de la furnizori;

- dezambalarea;

- verificarea documentelor însoţitoare,

- identificarea mărfurilor;

- controlul cantitativ (numărare, cântărire) şi calitativ (integral sau prin sondaj);

b. Depozitarea mărfurilor

- aşezare în rafturi, pe palete, în stive;

- conservare (păstrare)

- manipulare şi transport;

c. Pregătirea mărfurilor pentru vânzare

- sortare;

- porţionare;

- prelucrare;

- cântărire;

- preambalare şi ambalare;

- marcarea preţului;

- ştergere de praf;

- montare şi alte operaţii care asigură utilitatea produsului

- transportul mărfurilor în sala de vînzare;

II. PROCESE PRINCIPALE

a. Prezentarea şi vânzarea mărfurilor

- repartizarea sortimentului în sala de vânzare;

- expunerea mărfurilor pe mobilier;

- marcarea preţurilor la locul de amplasare pe mobilier;

- oferirea de consultanţă;

- demonstraţii practice la locul de vânzare;

- (uneori) întocmirea, ataşarea bonurilor de plată;

b. Încasarea şi eliberarea mărfurilor

- (uneori) transportul mărfurilor spre casă;

- înregistrarea preţurilor;

- calcularea sumei de plată;

- primirea contravalorii mărfurilor;

- (uneori) ambalarea şi eliberarea mărfurilor;

III. PROCESE SECUNDARE

a. Circulaţia ambalajelor goale

- (uneori) preluarea ambalajelor de la clienţi;

- restituirea sumei de garanție;

- gruparea pe tipuri de ambalaje (cutii, cartoane, recipienți, etc);

- transportul ambalajelor.

Elementele generale ale tehnologiei comerciale se se adaptează la specificul fiecărui tip de magazin.

Fluxurile de circulație ale clienților într-o unitate economică

Fluxul cumpărătorilor cuprinde căile de circulaţie ale acestora de la intrarea în magazin către locurile de vânzare a mărfurilor şi de la acestea la ieşire. 

Întrucât este elementul principal de funcţionalitate a magazinului trebuie să permită accesul comod al cumpărătorilor (intrarea în magazin, alegerea mărfurilor, achitarea, ridicarea lor şi ieşirea din magazin) continuu, fără fragmentări artificiale sau forţate, fără să stânjenească posibilitatea obţinerii unei viziuni de ansamblu asupra întregului sortiment de mărfuri expus în sala de vânzare.

Realizarea culoarelor de circulaţie a cumpărătorilor poate fi considerată optimă în condiţiile în care se respectă un paralelism cu sursele de iluminare în aşa fel încât sursele de lumină să fie stabilite deasupra culoarelor de trecere, stabilind astfel o marcare indirectă a fluxului şi o iluminare uniformă a mărfurilor.

Spaţiile destinate circulaţiei în marile magazine vor fi realizate fără încrucişări şi cu posibilităţi de evacuare rapidă a cumpărătorilor şi personalului în caz de necesitate.

Necesitatea deplasării pe verticală în marile unităţi comerciale este considerată de cumpărători ca o dificultate, deoarece scările rulante şi lifturile nu rezolvă în totalitate fluxul acestora care are un caracter şi o intensitate neuniformă între etaje. Scările rulante sunt cele mai indicate pentru transportul cumpărătorilor pe verticală. Ele se montează perechi şi în sens invers şi permit un flux curent al clienţilor. Încă de pe scara rulantă cumpărătorul poate avea o privire asupra sălii de vânzare.

Factorii care determină fluxurile clienţilor: 

-forma de vânzare practicată;

-mărimea şi forma suprafeţei de vânzare; 

-mărimea şi localizarea căilor de circulaţie;

-particularităţile constructive ale magazinului (dispunerea punctelor fixe - intrări, ieşiri, scări rulante, lifturi);

-dispunerea spaţială a mobilierului comercial în sala de vânzare.

Fluxurile personalului într-o unitate economică

Fluxul personalului este organizat separat de fluxul cumpărătorilor, în cazul magazinelor mari sau moderne, dar se suprapune cu fluxul mărfurilor, accesul personalului se realizează printr-un punct controlat iar circulația personalului spre grupurile sanitare se face pe un circuit secundar.

.
sursa: https://www.scribd.com/document/88676856/Fluxul-de-circulatie;
https://www.academia.edu/23737583/Sisteme_informatice_pentru_gestionarea_marfurilor_subproduselor_si_componentelor

Standardizarea produselor și serviciilor HACCP

Standardizarea produselor și serviciilor HACCP

Acronimul HACCP își are originea în limba engleză și presupune o identificare sistemică a riscurilor și a metodelor de prevenire a riscurilor asociate cu industria alimentară.

Definiție HACCP este un ghid de bune practici de igienă impus de legislația românească în concordanță cu directivele Comisiei Europene care conține o serie de principii și proceduri de siguranță alimentară ce trebuiesc aplicate de operatorii economici pentru a preveni îmbolnăvirea populației.

HACCP – integrarea în standardizare și reglementare legală

Sistemul HACCP a devenit treptat, la nivel mondial, sinonim cu siguranța alimentară iar de câțiva ani este integrat direct în cadrul reglementarilor naționale specifice.

Metodologia HACCP este considerată referință pentru o serie de organizații de anvergură, cum ar fi IFS (International Food Standard) sau BRC (British Retail Consortium) a devenit un referențial pentru producătorii și furnizorii de produse alimentare, normele sistemului trebuind a fi respectate cu strictețe pentru ca aceștia să fie integrați marilor lanțuri de distribuție.

Sistemul HACCP a fost folosit ca inspirație pentru crearea unor standarde naționale, cum ar fi, spre exemplu, standardul danez DS 3027 (se bazează pe HACCP), standardul marocan NM 08.0.002 (sistem de management al siguranței alimentare – cerințe), reglementarea franceza FD V01-006 etc

Comisia Codex Alimentarius, organismul internațional care fundamentează standardizarea alimentară supravegheat de către agențiile UN, Organizația pentru Alimente și Agricultură (Food and Agriculture Organization –FAO ) cât și Organizația Mondială a Sănătății (World Health Organization –WHO) recomandă adoptarea pe scară largă a metodologiei HACCP.

În prezent, cei mai importanți jucători pe piața alimentară (distribuitori, fabricanți, prestatori de servicii) cer ca furnizorii lor să desfășoare programe de siguranță alimentară bazate pe HACCP.

De asemenea, ei solicită ca produsele nealimentare și serviciile primite din partea terților să fie compatibile cu propriul lor program HACCP.

Sistemul HACCP este o lucrare scrisă care conține o serie de principii și proceduri ce trebuiesc implementate de toți operatorii economici care activează în industria alimentației publice pentru a preveni îmbolnăvirea populației. Printre aceste proceduri se numără procedura de autocontrol, procedura de rechemare de pe piață a produselor neconforme sau procedurile de igienizare.

Acest plan de igienă alimentară și siguranța alimentului este impus de lege pentru restaurante, shaormerii, patiserii, cofetării, covrigării, magazine alimentare, pizzerii, cafenele, baruri, pub-uri, cluburi, etc. în general tuturor agenților economici care activează în industria alimentației publice și care servesc publicului larg băuturi sau produse alimentare.

Normele de igienă aplicabile pentru principalele categorii de activitate:

Plan HACCP Restaurant: conform legislației în vigoare, un set de reguli de igienă alimentară ce trebuiesc respectate și aplicate de restaurante. În acest plan se identifică potențiale riscuri de contaminare a alimentelor și/sau a băuturilor și se elaborează o serie de măsuri pentru prevenirea acestor riscuri; sunt nuanțate și regulile de igienă ce trebuiesc respectate de angajați și personalul de la bucătărie. 

Plan HACCP Shaormerie/Fast-Food: se axează în principal pe regulile de igienă a alimentului și anume procesarea, pregătirea și servirea produselor specifice. Sunt prezentate o serie de măsuri preventive de igienă care ating întregul lanț de procesare, transport și servire a produselor specifice.

Plan HACCP Cofetărie/Patiserie: se concentrează pe identificarea riscurilor și elaborarea măsurilor de prevenire a acestor riscuri în ceea ce privește procedurile de transport și procesare a materiilor prime și vânzarea produselor finite. Se au în vedere norme de siguranță alimentară ce trebuiesc aplicate de personalul implicat în acest proces.

Plan HACCP Bar/Cafenea: se identifică riscurile și se elaborează metode de combatere a acestor riscuri în ceea ce privește transportul, recepția și servirea băuturilor și a alimentelor; și norme de siguranță alimentară ce trebuiesc aplicate de personalul implicat în acest proces.

Plan HACCP Măcelărie: conține o serie de proceduri ce trebuiesc respectate și implementate pentru a evita îmbolnăvirea populației. Printre aceste proceduri se numără, procedura de tranșare, procedura de etichetare și stabilire a tras abilității produselor, procedura de autocontrol și procedura de igienizare. Având în vedere riscul ridicat de contaminare cu virusuri și bacterii patogene a cărnii proaspete, se recomandă ca măcelăriile să implementeze sistemic toate normele de igienă alimentare impuse de legislația în vigoare.